ICCJ. Decizia nr. 2573/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2573
Dosar nr. 24015/1/2005
Nr. vechi 7632/200.
Şedinţa publică din 8 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 747 din 21 decembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Braşov a fost respinsă acţiunea formulată de A.A.T.S.K.V. S.S. Braşov în contradictoriu cu SC P. SA Braşov.
S-a reţinut că:
Urmând procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001, contestatoarea a adresat intimatei SC R. SRL Braşov o notificare solicitând restituirea în natură a imobilului situat în Zărneşti, Masivul Piatra Craiului, cabana „Curmătura" şi terenul aferent în suprafaţă de 1 jugăr şi 1177,7 stânjeni pătraţi, înscris în C.F. Zărneşti nr.top. 1183/a/1/b.
Intimata a emis Decizia prin care a respins notificarea cu motivarea că nu a fost dovedită calitatea de continuator în drepturi a fostei proprietare a imobilului S.K.V.A.A.T.S.S.
Potrivit art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, pentru a avea calitatea de persoană îndreptăţită contestatoarea trebuia să dovedească îndeplinirea cumulativă a două condiţii, respectiv fie că şi-a continuat activitatea ca persoană juridică până la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, fie că activitatea i-a fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989 când şi-a reluat activitatea dacă, prin hotărâre judecătorească se constată că este aceeaşi persoană cu cea desfiinţată sau interzisă.
Contestatoarea trebuie să facă dovada că prin hotărâre judecătorească s-a constatat că este S.K.V., desfiinţată în anul 1946, dovadă care nu s-a făcut întrucât Decizia civilă nr. 15/2004 a Tribunalului Sibiu, invocată în acest sens, nu poate fi considerată a se încadra în prevederile art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Pe de altă parte, nici sub aspectul dispoziţiilor art. 40 din Decretul nr. 31/1954, reclamanta nu poate fi calificată drept „continuator" în drepturi, întrucât nu a luat naştere prin comasare sau divizare, ci este o persoană juridică nouă, de sine stătătoare.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia civilă nr. 340 din 11 aprilie 2005, a respins apelul declarat de contestatoare împotriva sentinţei civile nr. 747 din 21 decembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Braşov.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, de asemenea, că în conformitate cu prevederile art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, reclamanta nu a dovedit prin hotărâre judecătorească, împrejurarea potrivit căreia, înfiinţată după 1989, se înfăţişează ca un continuator, ca o succesoare a unei persoane juridice desfiinţate sau interzise înainte de anul 1989. Sentinţa civilă nr. 128/1998 a Tribunalului Sibiu, prin care s-a acordat personalitate juridică A.C.A.T.S.K.V., este o simplă hotărâre de autorizare care nu consemnează, în conţinutul ei, că această asociaţie este continuatoarea celei, cu această denumire, fondată în 1880.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, susţinând că a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, întrucât:
- a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor cerute de art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, în sensul că, reînfiinţată în anul 1998, este continuatoarea vechii S.K.V. înfiinţată în anul 1880 şi desfiinţată abuziv în anul 1945, şi aceasta, conform sentinţei civile nr. 128/1998 a Tribunalului Sibiu şi deciziei civile nr. 15/2004 a Tribunalului Sibiu, prin aceasta din urmă fiind respinsă cererea pentru constatarea expresă a calităţii de continuatoare întrucât nu mai este necesară o a doua hotărâre judecătorească în acest sens.
Recursul nu este întemeiat.
Aşa cum în mod corect s-a reţinut prin hotărârea atacată, esenţial în cauză este a se stabili dacă, reclamanta poate fi considerată persoană îndreptăţită potrivit prevederilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Conform textului menţionat, stabilit fiind faptul, ce nu se contestă de altfel, că fosta proprietară a imobilului a fost desfiinţată şi activitatea ei interzisă, în perioada de referinţă, condiţia esenţială cerută este aceea ca, prin hotărâre judecătorească să se constate că este aceeaşi persoană juridică cu cea desfiinţată sau interzisă şi, numai astfel, şi-a reluat activitatea după 22 decembrie 1989.
Or, din acest punct de vedere, hotărârile judecătoreşti de care se face vorbire, nu sunt de natură a duce, neechivoc, la o astfel de concluzie.
Astfel, într-adevăr, sentinţa civilă nr. 128/1998 a Tribunalului Sibiu, a acordat numai personalitate juridică a acestei asociaţii autorizându-i înfiinţarea şi funcţionarea, fără a constata că este continuatoarea sau succesoarea în drepturi a celei fondate în 1880.
Cât priveşte cele conţinute în Decizia civilă nr. 15/2004 a Tribunalului Sibiu, prin care a fost menţinută soluţia de respingere a acţiunii ce a avut ca obiect tocmai constatarea faptului că reclamanta este aceeaşi persoană juridică, de asemenea s-a apreciat corect că nu poate constitui proba necesară în acest sens, tocmai prin soluţia dată şi prin considerentele avute în vedere care, fac numai simpla trimitere la prima hotărâre.
Aşadar, cum cerinţa esenţială a textului menţionat nu este întrunită, hotărârea atacată apare ca legală, situaţie în care, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta A.A.T.S.K.V. S.S. împotriva deciziei nr. 340/Ap din 11 aprilie 2005 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2652/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2648/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
