ICCJ. Decizia nr. 2620/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2620
Dosar nr. 7106/200.
Şedinţa publică din 4 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 25 februarie 2003 la Tribunalul Vâlcea, reclamanţii R.I. şi R.R. au chemat în judecată pe pârâţii Primăria oraşului Băile Olăneşti şi primarul oraşului Băile Olăneşti solicitând obligarea pârâţilor să procedeze la emiterea unei decizii sau dispoziţii motivate cu privire la notificarea înaintată primăriei în temeiul Legii nr. 10/2001.
În cuprinsul acţiunii, reclamanţii au arătat că prin notificarea înregistrată la executorul judecătoresc la 14 decembrie 2001 şi comunicată Primăriei oraşului Băile Olăneşti, au cerut restituirea în natură a patru suprafeţe de teren care au fost proprietatea autorilor reclamanţilor, dar notificarea a rămas nesoluţionată.
Tribunalul Vâlcea, secţia civilă, prin sentinţa nr. 369 din 23 iunie 2003, a admis în parte cererea şi a obligat primarul oraşului Băile Olăneşti să emită o dispoziţie motivată potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, privind soluţionarea notificării înaintată de reclamanţi la 14 decembrie 2001.
Hotărând astfel, tribunalul a motivat că, potrivit Legii nr. 10/2001, unitatea deţinătoare notificată are obligaţia şi nu latitudinea să analizeze notificarea şi să emită dispoziţia prevăzută de lege.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 162/A din 24 octombrie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de Primăria oraşului Băile Olăneşti prin primar, cu motivarea că, potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, unitatea notificată are obligaţia de a emite o decizie motivată în sensul admiterii ori respingerii cererii formulate prin notificare.
Primăria oraşului Băile Olăneşti, prin primar, a declarat recurs împotriva deciziei curţii de apel susţinând că această decizie este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii deoarece reclamanţii nu au dovedit cu acte că sunt moştenitorii titularului dreptului de proprietate cu privire la imobilele aflate în litigiu.
Recursul nu este întemeiat.
Printr-o notificare înregistrată la 14 decembrie 2001 şi comunicată prin executorul judecătoresc competent, reclamanţii R.I. şi R.R. au solicitat Primăriei oraşului Băile Olăneşti, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a patru suprafeţe de teren.
În sprijinul solicitărilor lor, reclamanţii au depus mai multe acte (filele 18–25 şi 29–37 din dosarul tribunalului).
Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989 prevede, prin art. 23 alin. (1), că în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 22, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe, prin decizie, sau, după caz, prin dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură.
În loc să respecte obligaţia ce-i revenea potrivit dispoziţiei legale enunţate mai sus, pârâta nu a răspuns, în nici un mod, notificării ce i-a fost comunicată.
Persoana îndreptăţită are dreptul să susţină în faţa organelor de conducere ale unităţii deţinătoare cererea de restituire în natură. În acest scop ea va fi invitată în scris, în timp util, să ia parte la lucrările organului de conducere al unităţii deţinătoare.
În măsura în care, în urma analizei actelor doveditoare deja depuse, pârâta aprecia că documentaţia depusă este insuficientă pentru fundamentarea unei dispoziţii sau decizii, trebuia, potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, să-i invite pe reclamanţi pentru a le pune în vedere completarea actelor doveditoare.
Întrucât, prin nesocotirea obligaţiei ce-i revenea, potrivit legii, pârâta nu a răspuns notificării, în mod corect, prin hotărârea instanţei de fond, confirmată prin Decizia instanţei de apel, s-a dispus obligarea unităţii deţinătoare să emită dispoziţia motivată, potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001.
Decizia instanţei de apel fiind pronunţată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria oraşului Băile Olăneşti prin Primar împotriva deciziei nr. 162 A din 24 octombrie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2639/2005. Civil. încheiere sedinta. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2588/2005. Civil. încuviintare executare... → |
|---|
