ICCJ. Decizia nr. 2668/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea de revizuire formulată în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 1 București sub nr. dosar 3366/2003, revizuentul S.G. a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 13243 din 13 decembrie 2001 pronunțată de Judecătoria sector 1 București.
în motivarea cererii, revizuentul a arătat că a intrat în posesia unui act nou, respectiv actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 40412 din 2 octombrie 1947 la Tribunalul Ilfov, secția notariat, înscris pe care nu l-a putut folosi pe durata judecării dosarului în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire o solicită.
Prin sentința civilă nr. 5357 din 11 septembrie 2003, Judecătoria sector 1 București a respins ca inadmisibilă cererea formulată de revizuentul S.G., reținând, în esență, că actul la care se face referire exista la data la care a fost pronunțată sentința civilă nr. 13243 din 13 decembrie 2001 și putea fi procurat de revizuent, la fel ca și celelalte înscrisuri obținute de la Arhivele Naționale și depuse în dosarul nr. 10476/2001, iar revizuentul nu a făcut dovada că înscrisul ar fi fost reținut de părțile potrivnice, ori că o împrejurare mai presus de voința sa l-a împiedicat să-l procure.
împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuentul S.G. susținând că actul nou invocat a fost pierdut de d-nul avocat C.I., așa încât revizuentul a fost nevoit să-l solicite din nou de la Arhivele Naționale și, din acest motiv, nu l-a putut folosi la instanța de fond.
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 613/A din 4 decembrie 2003, a respins ca nefondat apelul, arătând în motivarea sa, că înscrisul în baza căruia se cere revizuirea hotărârii, nu întrunește cerințele impuse de prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
împotriva acestei decizii a exercitat calea de atac a recursului revizuentul S.G., reiterând faptul că actul nou pe care îl invocă nu a fost depus la judecarea pe fond a procesului său din vina avocatului, care l-a pierdut, și solicitând ca instanța să reanalizeze dosarul și să constate dreptul său de proprietate asupra întregului teren situat în București.
Recursul nu este fondat.
Admisibilitatea motivului de revizuire invocat este dependentă de descoperirea, după darea hotărârii, a unui înscris doveditor reținut de partea potrivnică sau care nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
în speță, neprezentarea la judecarea cauzei a actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 40412 din 2 octombrie 1947 la Tribunalul Ilfov, secția notariat, considerat doveditor, nu justifică solicitarea revizuirii, întrucât împrejurarea evocată (înscrisul a fost pierdut de avocat) nu conturează o imposibilitate de înfățișare a înscrisului datorită unui impediment insurmontabil, ci subliniază doar culpa revizuentului, care avea interes să se prevaleze de înscris, ceea ce exclude aplicarea art. 322 pct. 5 C. proc. civ., text pe care se întemeiază cererea de revizuire.
De altfel, din analiza susținerilor formulate în scris de revizuent se observă că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., întrucât cele susținute nu pot fi încadrate intr-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
în consecință, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2570/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2097/2005. Civil → |
|---|
