ICCJ. Decizia nr. 2776/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2776
Dosar nr. 27022/1/2005
nr. vechi 10560/2005
Şedinţa publică din 16 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Primarul municipiului Baia Mare a emis dispoziţia nr. 394 din 1 iulie 2002, prin care, în temeiul Legii nr. 10/2001, a aprobat restituirea în natură către P.F. a imobilelor înscrise în C.F. Baia Mare nr. topo 853 şi 854 compuse din construcţie P+1 E situată în Baia Mare, construcţie P situată în Baia Mare, strada M. nr. 3, şi teren în suprafaţă de 1.766 mp.
Dispoziţia a fost adusă la îndeplinire prin procesul verbal de punere în posesie nr. 3359 din 20 mai 2004 întocmit de S.P. A.P.L.U. din cadrul Consiliul Local al municipiului Baia Mare.
Înscrisurile de mai sus au fost supuse formalităţilor de publicitate imobiliară.
Ulterior, Primarul municipiului Baia Mare a emis dispoziţia nr. 4259 din 23 august 2004, prin care a completat dispoziţia anterioară în sensul că „se constată existenţa pe terenul restituit în natură în suprafaţă de 1.766 mp a unor supraedificate constând în extinderi la imobilul preluat abuziv, suprafaţă totală utilă de 175,65 mp, conform releveu plan prezentat, precum şi terasă amenajată, realizate în timp de către foştii deţinători SC G. SA şi SC I. SRL."
Prin cererea din 22 septembrie 2004 formulată în contradictoriu cu Primarul municipiului Baia Mare, reclamantul P.F. a solicitat anularea celei din urmă dispoziţii susţinând că emitentul ei şi-a depăşit atribuţiile, întrucât în mod inadmisibil a modificat un act administrativ intrat în circuitul civil şi a constituit un drept al unor terţe persoane neavizate de Legea nr. 10/2001, al căror acţiuni în justiţie îndreptate contra primei dispoziţii au fost respinse.
Tribunalul Maramureş, secţia civilă, a pronunţat sentinţa civilă nr. 132 din 4 martie 2005, prin care a admis cererea reclamantului, a anulat dispoziţia nr. 4259 din 23 august 2004 şi a obligat pe emitentul acesteia să plătească reclamantului suma de 10 milioane lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de Primarul municipiului Baia Mare a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 655/A din 10 iunie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, apelantul fiind obligat la plata de cheltuieli de judecată către intimatul P.F. în sumă de 10 milioane lei.
Primarul municipiului Baia Mare a declarat recurs, solicitând, pentru cazul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., casarea hotărârilor date în cauză şi respingerea acţiunii reclamantului.
În dezvoltarea recursului se arată că instanţele au încălcat dispoziţiile Legii nr. 10/2001, reţinând greşit că noua dispoziţie de completare a primei dispoziţii ar fi fost emisă prin depăşirea competenţelor primarului special reglementate prin Legea nr. 10/2001 şi că eventualele pretenţii ale foştilor chiriaşi din imobilele restituite în natură pot fi valorificate numai în temeiul art. 49 din Legea nr. 10/2001.
Dimpotrivă, recurentul susţine că şi-a îndeplinit întocmai obligaţiile ce-i reveneau potrivit legii, iar prin completarea primei dispoziţii nu a adus atingere dreptului de proprietate legal reconstituit în favoarea lui P.F. şi nici raporturilor dintre chiriaşi şi proprietari vizând eventualele pretenţii solicitate în temeiul art. 49 din lege.
Aceleaşi susţineri fac şi obiectul cererii de intervenţie în interesul recurentului formulată la 19 ianuarie 2006 de către SC E. SRL, succesoare de drept a SC G. SA Baia Mare, precizată la 15 martie 2006, admisă în principiu în şedinţa publică de astăzi, aşa cum rezultă din practicaua prezentei decizii.
Recursul şi cererea de intervenţie sunt nefondate.
Dispoziţiile emise de primari având ca obiect restituirea în natură a imobilelor solicitate în temeiul Legii nr. 10/2001 sunt acte juridice administrative individuale, revocabile în principiu de către emitent.
Principiul revocabilităţii actelor administrative are însă şi excepţii, între care se află, printre altele, actele administrative care au generat drepturi subiective garantate de lege prin stabilitate, precum şi cele care au fost realizate material.
În concret, aşa cum s-a mai arătat, dispoziţia nr. 394 din 1 iulie 2002 emisă de Primarul municipiului Baia Mare a fost supusă formalităţilor de publicitate imobiliară şi a fost executată prin punerea în posesiune, având astfel forţa probantă a unui înscris autentic care face dovada proprietăţii reclamantului P.F. asupra imobilelor restituite în natură conform dispoziţiilor art. 23 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 10/2001 în forma în vigoare la data judecării cauzei de faţă în primă instanţă şi în apel.
Constituind, aşadar, un titlu de proprietate (negotium juris) asupra imobilelor retrocedate, iar nu un simplu instrument probatoriu cu caracter constatator, dispoziţia în cauză a conferit reclamantului drept de proprietate garantat prin art. 44 din Constituţie.
În consecinţă, primarul emitent nu mai avea competenţe legale în a anula, modifica sau completa restrictiv această dispoziţie pe calea unei dispoziţii ulterioare, aşa cum corect au statuat instanţele în judecarea pricinii de faţă.
În raport cu cele ce preced şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul şi cererea de intervenţie vor fi respinse ca nefondate.
Căzând astfel în pretenţiile deduse judecăţii recursului prin primar, Municipiul Baia Mare va fi obligat, potrivit art. 274 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată făcute în recurs de către P.F. dovedite cu înscrisurile depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate, recursul declarat de recurentul primarul municipiului Baia Mare împotriva deciziei nr. 655 A din 10 iunie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, precum şi cererea de intervenţie formulată în interesul recurentului de mai sus, de către SC E. SRL.
Obligă Municipiul Baia Mare să plătească intimatului P.F. suma de 3.473,20 RON cu titlul de cheltuieli de judecată, în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2731/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2804/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
