ICCJ. Decizia nr. 2996/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2996
Dosar nr. 19186/1/2005
nr. vechi 5214/2005
Şedinţa publică din 21 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 934/2004, reclamantul B.G. a contestat, în condiţiile art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, Dispoziţia nr. 1377 din 16 decembrie 2003, emisă de Primăria Municipiului Tg. Mureş, prin care i-a fost respinsă cererea de restituire a imobilului situat în Municipiul Tg. Mureş, în scris în C.F. Remetea, nr. top 81/1.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că imobilul în litigiu a format proprietatea defunctului său tată, care l-a cumpărat în anul 1975 printr-un act sub semnătură privată şi, întrucât nu a perfectat formele de intabulare a fost preluat de Statul Român de la fostul proprietar tabular, în temeiul Legii nr. 4/1973, după care familia sa a continuat să-l ocupe, achitând chiria stabilită de SC L. SA.
Tribunalul Mureş, prin sentinţa civilă nr. 644 din 10 iunie 2004, a admis acţiunea, a anulat Dispoziţia nr. 1377 din 16 decembrie 2003 şi a dispus restituirea imobilului în favoarea reclamantului.
Tribunalul a constatat că reclamantul se încadrează în categoria persoanelor prevăzute de art. 3-4 din Legea nr. 10/2001, fiind îndreptăţit a beneficia, în calitate de fiu al fostului proprietar deposedat abuziv de stat de măsurile reparatorii, în mod concret de restituirea în natură a construcţiei.
Din punct de vedere administrativ, locaţia imobilului corespunde în prezent cu str. B.
Împotriva acestei sentinţe pârâtul a declarat apel.
Prin Decizia nr. 954/A din 17 noiembrie 2004, Curtea de Apel Tg. Mureş a respins ca nefondat apelul.
Instanţa de apel a apreciat că dreptul de proprietate asupra construcţiei se poate constata a fi dobândit de către antecesorul reclamantului, iar contestatorul, în calitate de descendent, poate beneficia de prevederile Legii nr. 10/2001.
Această decizie a fost atacată cu recurs de pârâtul Primarul Municipiului Tg. Mureş, care a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul a invocat faptul că reclamantul nu are calitatea de
persoană îndreptăţită în sensul Legii nr. 10/2001.
Recursul urmează a fi admis pentru argumentele ce succed.
Conform prevederilor art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.
După cum rezultă din redactarea textului de lege, în mod evident, la momentul preluării persoana trebuia să fie proprietar, calitate ce nu poate fi analizată decât prin raportare la legile în vigoare la acea dată.
Din analiza actelor dosarului rezultă că, la data preluării abuzive, tatăl contestatorului nu era proprietarul imobilului - construcţie şi nici al terenului, astfel că nu a ajuns niciodată în patrimoniul acestuia.
În speţă, tatăl contestatorului a dobândit imobilul, construcţie în anul 1975, printr-un act sub semnătură privată fără să fie respectate prevederile legale în vigoare la acea dată şi fără înscriere în C.F.
Actele normative în vigoare la acea dată reglementau strict proprietatea privată şi impuneau obţinerea unor autorizaţii la vânzarea imobilelor, art. 30 din Legea nr. 58/1974, Legea nr. 4/1973, precum şi Decretul-lege nr. 115/1938 potrivit căruia dobândirea proprietăţii era condiţionată şi de obţinerea autorizaţiei de înstrăinare şi de înscrierea în cartea funciară.
Existând regim de carte funciară, chitanţa sub semnătură privată nu poate reprezenta act de proprietate.
Doar proprietarii tabulari, respectiv C.A. şi N.
Rozalia ar putea solicita restituirea imobilului.
Rezultă deci că nici antecesorul contestatorului şi nici acesta nu au dobândit vreodată calitatea de proprietar asupra imobilului din str. B.
Astfel că, în speţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 10/2001, contestatorul nefiind persoană îndreptăţită, în condiţiile legii menţionate.
În consecinţă, Dispoziţia nr. 1377/2003 emisă de Primarul Municipiului Târgu Mureş este legală, aspect ce impune admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri pronunţate, iar pe fondul cauzei, se va respinge contestaţia formulată de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE:
Admite recursul declarat de Primarul Municipiului Tg. Mureş împotriva deciziei nr. 954/A din 17 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Tg. Mureş, secţia civilă.
Casează Decizia recurată şi sentinţa nr. 644 din 10.06.2004 a Tribunalului Mureş şi, în fond, respinge contestaţia formulată de reclamantul B.G.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 300/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2708/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
