ICCJ. Decizia nr. 2849/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 14 mai 2001 pe rolul Judecătoriei Orșova, reclamantul B.M. a chemat în judecată Primăria comunei Eșelnița, solicitând revendicarea terenului în suprafață de 719 mp "în cot-vie", dobândit de el prin moștenire.
Prin sentința civilă nr. 727 din 12 septembrie 2001, Judecătoria Orșova a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să-i lase liberă proprietatea și folosința a 80 mp. S-a reținut în motivare că aceasta este suprafața care a rezultat în urma măsurătorilor topografice că ar fi ocupată de pârâtă.
Soluția a fost menținută prin decizia nr. 113 din 21 februarie 2002 a Tribunalului Mehedinți, dar ambele hotărâri au fost casate de Curtea de Apel Craiova, care prin decizia civilă nr. 3256 din 4 iulie 2002 a trimis cauza spre competentă soluționare în primă instanță la Tribunalul Mehedinți, cu motivarea că terenul pretins a fost expropriat, astfel încât cererea de retrocedare este de competența tribunalului.
în cel de-al doilea ciclu procesuale, pe baza probelor administrate, înscrisuri, expertiză Tribunalul Mehedinți a pronunțat sentința civilă nr. 1 din 13 ianuarie 2003, prin care a respins acțiunea. S-a reținut în motivare că terenul revendicat, situat pe malul Dunării, a fost expropriat în anul 1970 în vederea construirii unui dig de protecție, reclamantul încasând în anul 1971 despăgubiri în sumă de 113 lei.
Apelul declarat de reclamant a fost respins prin decizia civilă nr. 202 din 8 septembrie 2003 a Curții de Apel Craiova referindu-se pe larg la conținutul probelor administrate, instanța de apel a constatat că exproprierea și-a atins efectele, terenul fiind folosit în întregime pentru efectuarea lucrărilor de susținere a complexului hidroenergetic, chiar dacă Statul nu și-a înscris în cartea funciară dreptul dobândit prin expropriere.
împotriva acestei decizii în termen legal reclamantul a declarat recurs, indicând incidența motivelor de casare prevăzute de art. 304 pct. 3, 6, 9 și 10 C. proc. civ.
Se susține în esență că atâta timp cât decretul de expropriere nu a fost înscris în cartea funciară, înseamnă că obiectul litigiului îl constituie revendicarea, de competența judecătoriei; că scopul exproprierii nu a fost atins, dovadă fiind faptul că primăria l-a concesionat unei alte persoane.
Prin întâmpinare, pârâta-intimată a solicitat respingerea recursului ca nefondat, calitatea de teren expropriat cu consecința atragerii competenței de primă instanță a tribunalului fiind irevocabil stabilită prin decizia civilă nr. 3256/2002 a Curții de Apel Craiova. S-a mai relevat că în prezent terenul se găsește sub luciul de apă.
Recursul nu este fondat.
Reclamantul a fost, prin moștenire, proprietarul unei suprafețe de 719 mp teren, top 24 din C.F. 215 Ogradena Veche.
Dreptul său s-a stins prin expropriere, dispusă prin Decretul nr. 490/1970 în scopul realizării lucrărilor hidroenergetice și de navigație "Porțile de Fier".
Statul a devenit proprietar prin acest mod de dobândire, care era opozabil și fără înscriere în cartea funciară. în acest sens, art. 26 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare prevedea că drepturile reale se vor dobândi fără înscriere în cartea funciară din cauză de moarte, accesiune, vânzare silită și expropriere.
Ca atare, susținerea reclamantului că dreptul său de proprietate a supraviețuit nu poate fi primită.
După anul 1990, mai multe acte normative au fost emise pentru reîntoarcerea în proprietatea privată a bunurilor a căror restituire era posibilă. Printre acestea, Legea nr. 33/1994, Legea nr. 10/2001 ș.a.
în speță, probele administrate și exhaustiv analizate de către instanțe au relevat însă că nu este posibilă restituirea în natură a terenului pretins de reclamant.
Ca atare, în mod corect cererea astfel cum a fost formulată, corect a fost respinsă, soluție menținută legal în apel.
Pentru considerentele ce preced, văzând că nici unul dintre motivele invocate de recurent nu este fondat, recursul a fost respins conform art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2825/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2802/2005. Civil → |
|---|
