ICCJ. Decizia nr. 2997/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 3644 din 20 noiembrie 2003, Judecătoria Suceava a admis acțiunea formulată de reclamanta V.M. în contradictoriu cu pârâtele SC E. SA București și SC E. SA Suceava, a stabilit prețul de vânzare al apartamentului nr. 2, situat în municipiul Suceava, la suma de 40.204.000 lei și au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei suma de 2.622.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 3947 din 13 decembrie 2001 a Tribunalului Suceava pârâta SC E. SA a fost obligată să încheie cu reclamanții contract de vânzare-cumpărare la prețul calculat potrivit Decretului-lege nr. 61/1990 și anexei prevăzute de art. 16 din Legea nr. 85/1992. Pârâtele nu și-au îndeplinit obligația stabilită prin această hotărâre, iar prin expertiza efectuată în cauză, prețul de vânzare al imobilului este calculat la suma de 40.204.000 lei.
Prin decizia civilă nr. 1263 din 7 mai 2004, Curtea de Apel Suceava a admis apelul declarat de reclamantă și a schimbat în parte sentința apelată, stabilind prețul de vânzare al bunului la suma de 11.687.000 lei.
Pârâtele au fost obligate să-i plătească reclamantei apelante suma de 1.183.860 lei cheltuieli de judecată, iar apelul declarat de pârâta SC E. SA București, sucursala SC E. SA Suceava, a fost respins.
Instanța de apel, a reținut că hotărârea privind obligarea la vânzarea bunului s-a dat în contradictoriu cu S.C. E. SA București și reprezentanta societății cu sediul în Suceava, iar faptul că pârâta este persoană juridică de drept privat și că patrimoniul său este ipotecat excede obiectul cauzei, deoarece există o hotărâre irevocabilă prin care este stabilită obligația de vânzare a bunului.
Reține instanța de apel, că apelul declarat de reclamantă este întemeiat, întrucât dispozițiile Legii nr. 85/1992 stabilesc imperativ criteriile de calcul a prețului de vânzare, fără să prevadă reactualizarea, iar critica pârâtelor apelante privitoare la prețul stabilit este neîntemeiată. Condițiile în care se realizează vânzarea fiind prevăzute printr-o lege specială, prețul se stabilește conform dispozițiilor Legii nr. 85/1992 și nu la valoarea de piață a bunului.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs sucursala Suceava a SC E. SA București în numele și pentru aceasta care, invocând art. 304 pct. 4, 5, 6, 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., arată că instanța de apel nu a analizat corect probele și că hotărârea este criticabilă, deoarece la prima instanță a fost chemată în proces sucursala, iar în apel se desființează hotărârea primei instanțe și se admite vânzarea apartamentului de la o adresă unde recurenta nu are nici o proprietate. Prin decizia nr. 3947/2001 tribunalul schimbă soluția, fără să se constate că obligarea la vânzarea unui bun pentru care nu este proprietară nu are efecte și că hotărârea ce constituie titlu executor s-a dat cu încălcarea contradictorialității și opozabilității.
Se mai arată că s-a ajuns astfel într-o situație echivocă, prin obligarea la vânzarea unui dezmembrământ al societății și "pentru a da aspect legal titlului executor" se dă o hotărâre împotriva proprietarului, care nu a participat în această calitate la obligarea vânzării spațiului de locuit.
Recursul este nul.
Conform art. 3021lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele de recurs vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs care, potrivit art. 301 C. proc. civ., este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Motivele de recurs sunt prevăzute limitativ de art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ., prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
A motiva recursul, înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea motivului invocat, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivele de recurs invocate.
în prezenta cauză, hotărârea atacată a fost comunicată la data de 10 iunie 2004 sucursalei Suceava a SC E., iar la data de 11 iunie 2004 pârâtei SC E. București.
Recursul a fost declarat în termenul legal, la data de 21 iunie 2004, invocându-se în declarația de recurs motivele prevăzute de art. 304 pct. 4 -10 C. proc. civ., cu mențiunea că se invocă în special pct. 8, 9 și 10, însă nu s-au formulat critici care să facă posibilă încadrarea în vreunul din motivele de recurs invocate.
Susținerile făcute prin declarația de recurs, nestructurate din punct de vedere juridic, privesc, în principal, decizia civilă nr. 3947 din 13 decembrie 2001 a Tribunalului Suceava, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1427 din 7 mai 2002 a Curții de Apel Suceava, prin care a fost stabilită obligația de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare pentru imobilul care face obiectul procesului, deși în prezenta cauză instanța de fond a fost investită numai cu stabilirea prețului de cumpărare a imobilului.
Referitor la modul în care s-a stabilit prețul prin hotărârea atacată nu s-au formulat critici care să facă posibilă încadrarea în art. 304 C. proc. civ., iar susținerile care privesc hotărârea pronunțată într-un alt proces nu pot fi examinate în prezenta cauză.
Prin urmare, pentru considerentele expuse, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost constatat nul.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2951/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2944/2005. Civil → |
|---|
