ICCJ. Decizia nr. 2910/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2910
Dosar nr. 29339/1/2005
(nr.vechi 12877/2005)
Şedinţa publică din 17 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 114 din 14 februarie 2005 Tribunalul Bucureşti a respins contestaţia formulată de C.I.Ş. în contradictoriu cu intimata Primăria municipiului Bucureşti, împotriva deciziei nr. 2560/2004 emisă în baza Legii nr. 10/2001.
S-a reţinut că, prin probele administrate contestatoarea nu a făcut dovada dreptului de proprietate.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 630 din 28 septembrie 2005, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 113 din 14 februarie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, pe care a schimbat-o în tot în sensul că a admis contestaţia, a anulat dispoziţia Primarului general nr. 2500 din 25 februarie 2004 şi a obligat intimatul să emită decizie de restituire în natură privind cota de 3/16 din imobilul situat în Bucureşti .
Pentru a hotărî astfel, în situaţia de apel a reţinut următoarele:
- reclamanta a dovedit că imobilul situat în str. P., este acelaşi cu cel aflat în prezent pe str. L..
- este admisibilă dovedirea în această fază procesuală a dreptului de proprietate,
- în ce priveşte aspectele de formă ale deciziei, în aceasta s-a indicat eronat titularul dreptului de proprietate ca fiind sora reclamantei, ce fusese numai mandatată să depună notificarea,
- pe fond, reclamanta a dovedit că a deţinut în proprietate cota de 3/16 din imobil, preluată abuziv, fără plată, prin Decretul nr. 223/1974.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs municipiul Bucureşti prin Primarul general, susţinând că a fost dată cu interpretarea eronată a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, respectiv a art. 3 din lege, întrucât reclamanta nu se încadrează în niciuna din categoriile prevăzute ca persoană îndreptăţită, nefiind proprietară la data preluării imobilului.
Pe de altă parte, instanţa nu putea obliga intimata decât la emiterea unei alte dispoziţii, fără a indica şi forma de restituire.
Recursul nu este întemeiat.
Contrar celor susţinute, aşa cum a reţinut instanţa de apel, reclamanta a făcut dovada dreptului său de proprietate la data preluării abuzive a imobilului de către stat, conform certificatului de moştenitor şi a deciziei administrative emise în temeiul Decretului 223/1974 prin care a fost preluată cota de 3/16 din imobil, de la actuala reclamantă (f. 4,6 dosar fond).
Aşa fiind, conform prevederilor art. 3 lit. a) din Legea 10/2001, reclamanta este persoană îndreptăţită în temeiul legii.
În ce priveşte fondul cauzei, cum notificarea formulată de reclamantă pentru restituirea în natură a imobilului, a fost respinsă nejustificat numai în considerarea celor arătate, în mod corect instanţa a dispus în sensul obligării la emiterea deciziei de restituire în natură a cotei de proprietate menţionate, câtă vreme, într-adevăr, aceasta poate fi restituită în natură.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar General împotriva deciziei nr. 630/A din 28 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă.
Obligă pe recurentul-pârât la 1000 Ron, cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2899/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2914/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
