ICCJ. Decizia nr. 3141/2005. Civil
Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 555 din 24 iunie 2003, Tribunalul Mureș, ca urmare a respingerii excepției prematurității introducerii acțiunii și a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor și a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. invocate de acestea, a admis în parte acțiunea reclamanților, obligând pârâții, în solidar, să restituie fiecăruia dintre reclamanți sumele reținute cu titlu de contribuție la asigurările sociale de sănătate, în procent de 7% din toate drepturile de natură salarială cuvenite pe perioada de 1 martie 2000-31 martie 2003, cu actualizarea sumelor nete în funcție de rata inflației, începând cu data reținerii lunare a fiecărei sume și până la data plății efective.
De asemenea, instanța a obligat pârâtele să nu mai încaseze din drepturile de natură salarială ale reclamanților sume cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, începând cu data de 1 aprilie 2003 și pentru viitor, până la adoptarea unor norme legale care să instituie, în mod expres, în sarcina acestora obligația de plată a unei astfel de contribuții.
Totodată, tribunalul a respins restul pretențiilor reclamanților ca fiind prescrise.
Curtea de Apel Târgu-Mureș, prin decizia civilă nr. 1152/R din 16 octombrie 2003, a respins recursurile declarate de Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției Române și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. împotriva hotărârii instanței de fond.
împotriva hotărârilor pronunțate de instanța de fond și cea de apel a declarat recurs în anulare Procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, care a susținut că hotărârile respective au fost date cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.
în esență, se arată că art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997 prevede că asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează descentralizat, pe baza principiului solidarității și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor.
Se mai susține că în art. 4 din aceeași lege sunt arătate categoriile de persoane supuse în mod obligatoriu asigurării, iar în art. 55 sunt stabilite categoriile de persoane asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate.
Potrivit dispozițiilor art. 9 lit. b) din Legea nr. 80/1995, reclamanții beneficiau în perioada de referință de gratuitățile prevăzute de art. 1 din H.G. nr. 270/1990 (asistență medicală și medicamente), precum și de cele prevăzute de art. 3 din același act normativ, numai în condițiile Legii nr. 145/1997, respectiv condiționat de achitarea cotelor de contribuții lunare de asigurări de sănătate sau dacă făceau dovada că se încadrează în categoriile de persoane scutite de plata contribuției lunare de asigurări de sănătate.
Se mai arată că nici în legea asigurărilor sociale de sănătate, intrată în vigoare la 1 ianuarie 1998, reclamanții nu sunt incluși în categoria persoanelor exceptate de la plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.
Recursul în anulare este inadmisibil.
Prin art. 1 pct. 17 din O.U.G. nr. 58/2003 au fost abrogate art. 330-3304 C. proc. civ., care reglementau calea de atac a recursului în anulare. De aceea, începând cu data intrării în vigoare a ordonanței, 28 august 2003, această cale de atac nu mai exista în Codul de procedură civilă.
Art. 330 C. proc. civ. avea următorul conținut: "Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, poate ataca cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, hotărârile irevocabile pentru următoarele motive (...)".
Potrivit textului citat, recursul în anulare, cale extraordinară de atac -, avea ca obiect numai hotărâri judecătorești irevocabile.
Calea de atac a recursului în anulare fiind desființată, pentru situațiile de conflict de legi procesuale în timp se aplică art. II alin. (3) din O.U.G. nr. 58/2003, text identic cu art. 725 alin. (4) C. proc. civ. care dispune: "hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate".
Pentru recursul în anulare, interpretarea textului citat trebuie făcută în sensul că, regula stabilită să aplică dacă la data pronunțării hotărârii judecătorești irevocabile exista această cale de atac.
Rezultă că, hotărârile judecătorești irevocabile pronunțate după data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 58/2003 nu mai pot fi atacate cu recurs în anulare, deoarece nu mai există dispoziții legale care să justifice existența acestei căi de atac.
De aceea, în cauza de față recursul în anulare declarat împotriva sentinței nr. 555 din 24 iunie 2003 a Tribunalului Mureș (supusă recursului) și deciziei irevocabile nr. 1152/R din 16 octombrie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș, este inadmisibil.
Pentru considerentele expuse anterior, recursul în anulare a fost respins ca inadmisibil.
← ICCJ. Decizia nr. 3120/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3066/2005. Civil → |
---|