ICCJ. Decizia nr. 3067/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin încheierea pronunțată în camera de consiliu din 8 decembrie 2003, Judecătoria Buftea a încuviințat executarea silită a titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 1418 din 12 aprilie 2002, pronunțată de Judecătoria Buftea, la cererea creditorului SC A.Ț.A. SA privind pe debitorul A.S.
împotriva încheierii a declarat apel debitorul, invocând existența pe rolul instanței a unui dosar penal în care urmează a se stabili dacă a fost vinovat de accidentul rutier produs el fiind obligat la plata despăgubirilor provenite din accident prin sentința ce constituie titlul executoriu.
Apelul s-a respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 563 din 22 martie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, respingându-se și cererea de suspendare a executării silite.
S-a reținut în considerentele deciziei că invocarea unor cercetări penale privind aspectul stabilirii vinovăției debitorului constituie o apărare de fond care nu poate fi susținută în această fază procesuală a litigiului.
Debitorul a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel.
Recurentul solicită suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a cauzei penale, deoarece pe rolul Judecătoriei sectorului 2 se află dosarul penal nr. 72/2004 privind producerea accidentului în care a fost implicat și autoturismul, asigurat la SC A.Ț.I. SA, reclamantă în cauza finalizată prin sentința civilă nr. 1418/2002, investită cu formulă executorie.
Instanța care a pronunțat sentința evocată a luat hotărârea fără a-și exercita rolul activ de a cere prin adresă relații de la Parchetul Militar dacă s-a început sau nu urmărirea penală și apoi să suspende judecata în temeiul art. 244 pct. 2 C. proc. civ. Sentința pronunțată și-a întemeiat concluzia vinovăției recurentului, obligându-l la plata despăgubirilor, pe anexa 2, act care nu i s-a adus la cunoștință, vinovat de accidentul rutier fiind șoferul autospecialei.
Mai mult, Tribunalul București, în dosarul nr. 21031/2002 a suspendat judecata cauzei.
Recursul este neîntemeiat.
Recurentul formulează critici privind modul de soluționare a cauzei în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1418 din 12 aprilie 2002, reproșând instanței lipsa rolului activ, insuficienta probațiune și concluzia greșită a răspunderii sale pentru suma de 86.956.501 lei, pe care a fost obligat să o plătească reclamantei din acea cauză, SC A.Ț.I. SA.
Hotărârea criticată de recurent a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 1627/A din 16 septembrie 2002 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, ca urmare a respingerii recursului introdus de debitor și ea constituie titlul executoriu pentru care, prin încheierea din 8 decembrie 2003, Judecătoria Buftea a încuviințat executarea silită.
în această fază procesuală, față de o hotărâre definitivă, recurentul nu mai poate invoca critici privind modul de soluționare a cauzei.
împrejurarea că în dosarul nr. 21031/2002, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a suspendat judecarea acțiunii introdusă de SC I.R.I.C. SA împotriva recurentului, nu prezintă nici o relevanță în soluționarea prezentei cauze, recurentul nu a făcut dovada printr-un înscris eliberat de Parchetul Militar că, pentru fapta reținută prin titlu executoriu, s-a început urmărirea penală, iar obligația procurării acestui act revenea recurentului potrivit principiului înscris în art. 1169 C. civ., iar în absența înscrisului nu pot fi aplicate prevederile art. 244 pct. 2 C. proc. civ. referitoare la suspendarea judecății.
De asemenea, cererea recurentului privind suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a cauzei penale nu poate fi primită. în primul rând pentru că în temeiul art. 300 alin. (3) C. proc. civ. instanța de recurs poate acorda suspendarea cu plata unei cauțiuni și, chiar achitată cauțiunea, suspendarea acordată este operantă numai până la soluționarea recursului, nu până la definitivarea cauzei penale, cum a solicitat recurentul.
Pentru aceste considerente, recursul a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3004/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3001/2005. Civil → |
|---|
