ICCJ. Decizia nr. 2981/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 968 din 25 septembrie 2003, Judecătoria Fetești, județul Ialomița a respins cererea formulată de reclamantul G.I., în contradictoriu cu pârâtul B.G.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul a cerut să se stabilească linia de hotar dintre proprietatea sa și cea a pârâtului și să fie obligat pârâtul să-i respecte dreptul de proprietate asupra terenului ocupat fără drept. Conform certificatului de moștenitor nr. 7 din 15 februarie 1965 reclamantul a dobândit prin succesiune cota de 1 din imobilul situat în str. C., compus din suprafața de 500 mp teren și casa de locuit, iar conform contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 649 din 18 martie 1999, pârâtul, împreună cu soția sa, a cumpărat imobilul, alcătuit din suprafața de 500 mp teren și casa de locuit.
Reține instanța de fond, că reclamantul a susținut că pârâtul deține fără drept suprafața de 45,65 mp teren, prin mutarea gardului despărțitor în anul 1985, însă nu a dovedit această susținere. Chiar dacă expertul propune ca pârâtul să cedeze reclamantului suprafața de 41,5 mp teren, din probele administrate în cauză nu rezultă că pârâtul deține această suprafață din terenul proprietatea reclamantului, iar pârâtul a depus la dosar copia hotărârii nr. 41/1 din 28 septembrie 2000, prin care Comisia județeană Ialomița pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 a reconstituit în beneficiul reclamantului dreptul de proprietate doar pentru suprafața de 202 mp teren, situată în intravilan, alături de proprietatea fratelui său G.M.
Prin decizia civilă nr. 375 din 9 martie 2004, Curtea de Apel București a respins apelul declarat de reclamant, reținând că din titlul de proprietate emis în beneficiul reclamantului rezultă că acesta este proprietar pe o suprafață de 202 mp teren, însă titlul de proprietate nu este însoțit de procesul-verbal de punere în posesie și de schița de amplasament semnată de vecini.
Reține instanța de apel, că potrivit expertizei efectuate în cauză, reclamantul deține suprafața de 200,65 mp teren (cu 1,35 m mai puțin decât suprafața înscrisă în titlul de proprietate), iar pârâtul deține suprafața de 541,7 mp teren, cu 41,7 mp mai mult decât terenul înscris în contractul de vânzare-cumpărare, însă faptul că pârâtul stăpânește o suprafață de teren mai mare decât cea înscrisă în contractul de vânzare-cumpărare, nu-l îndreptățește pe reclamant să pretindă o suprafață mai mare decât cea înscrisă în titlul său de proprietate.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul care, invocând dispozițiile înscrise în art. 304 pct. 6 și 8 C. proc. civ., arată că în cererea de apel nu a făcut referiri la diferența de 1,35 mp teren, că s-a determinat suprafața de 202 mp teren înscrisă în titlul de proprietate, făcându-se măsurătorile pornind de la gardul existent între proprietăți, fără să se stabilească suprafața de teren ocupată de pârât și că instanța de apel consideră că pretinde o suprafață de teren mai mare decât cea înscrisă în titlul de proprietate, însă îl îmbogățește fără justă cauză pe pârât cu suprafața de 57,06 mp teren.
Mai susține recurentul că în mod greșit s-a reținut că nu rezultă din probele administrate faptul mutării gardului de către pârât, deși proba cea mai concludentă este mărirea suprafeței de 500 mp teren.
Recursul este nul.
Conform art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs care potrivit art. 301 C. proc. civ., este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Art. 406 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
Motivele de recurs sunt prevăzute limitativ de art. 304 pct. 1 - 10 C. proc. civ.
în prezenta cauză, reclamantul, căruia hotărârea atacată i-a fost comunicată la data de 1 aprilie 2004, așa cum o atestă procesul-verbal aflat la dosarul instanței de apel, a declarat recurs la data de 8 aprilie 2004. în declarația de recurs indică motivele prevăzute de art. 304 pct. 6 și 8 C. proc. civ., însă nu formulează critici care să facă posibilă încadrarea în textul invocat.
Recurentul își exprimă nemulțumirea pentru modul cum s-a măsurat suprafața de 202 mp teren, înscrisă în titlul de proprietate emis în beneficiul său și pentru faptul că pârâtul va deține în continuare suprafața de 57,06 mp teren, în plus față de terenul dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare, fără să formuleze critici care să privească încălcarea principiului disponibilității, și schimbarea naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății, prin interpretarea greșită a acestuia.
Susținerea recurentului privitoare la faptul că este dovedită, mutarea gardului de către pârât are semnificația unei erori în care s-a aflat instanța datorită aprecierii probelor administrate în cauză, însă ca efect al abrogării art. 304 pct. 11 C. proc. civ., prin O.U.G. nr. 138/2000, aceste critici nu se mai încadrează în vreunul din motivele de recurs înscrise în art. 304 C. proc. civ.
Prin urmare, deoarece reclamantul-recurent nu s-a conformat exigențelor cerute de art. 302 lit. c) și art. 304 C. proc. civ., cererea de recurs nu este susceptibilă de a fi examinată în fond.
De aceea, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., a fost constatat nul recursul declarat de reclamant.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3083/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3004/2005. Civil → |
|---|
