ICCJ. Decizia nr. 3068/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 4529 din 10 septembrie 2003, Judecătoria Oradea a admis acțiunea formulată de reclamantul R.A.M. împotriva pârâtelor G.I. și G.A. și s-a dispus rezilierea contractului de închiriere încheiat de părți privind imobilul situat în Oradea, proprietatea reclamantului și evacuarea pârâtelor din imobil; de asemenea, s-a luat act de renunțarea reclamantului la acțiune față de pârâta E.C., decedată pe parcursul procesului și au fost obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța de fond, pentru a pronunța această hotărâre, a reținut că pârâta G.I. beneficiază de prevederile O.U.G. nr. 40/1999, astfel încât reclamantul a încheiat un contract de închiriere cu aceasta pentru o perioadă de 5 ani, cu începere de la 1 decembrie 2001.
S-a mai reținut că, deși principala obligație a pârâtei era aceea de a achita chiria stabilită, ea nu și-a exercitat-o, astfel încât se justifică rezilierea contractului, ca sancțiune a nerespectării obligațiilor într-un contract sinalagmatic cu prestații succesive.
Față de pârâta G.A., s-a admis acțiunea constatându-se că aceasta locuiește efectiv în imobil, împreună cu bunica ei.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta G.I.
Curtea de Apel Oradea, prin decizia civilă nr. 38/A din 21 ianuarie 2004, a admis apelul, a schimbat în totalitate sentința și a respins acțiunea reclamantului.
Instanța a reținut că pârâta a făcut eforturi pentru a-și executa obligațiile asumate prin contract, punând la dispoziția proprietarului suma de 2.000.000 lei.
Dar, întrucât rezoluțiunea contractului reprezintă o sancțiune pentru partea care nu-și îndeplinește culpabil obligațiile asumate, aplicarea acesteia nu se impune în prezenta cauză.
Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei hotărâri, susținând, în esență, că a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, întrucât a fost admis apelul și s-a respins acțiunea și față de pârâta G.A., deși aceasta nu declarase apel, iar față de ea hotărârea instanței de fond este definitivă.
De asemenea, s-a mai susținut că instanța a ignorat faptul că presupusele eforturi ale pârâtei de a achita chiria au avut loc după primirea citației prin care a fost chemată în judecată pentru rezilierea contractului de închiriere.
Recursul este nefondat.
Cu privire la primul motiv de recurs, potrivit prevederilor art. 48 alin. (2) C. proc. civ., "dacă prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispoziții a legii, efectele hotărârii se întind asupra tuturor reclamanților sau pârâților, actele de procedură îndeplinite numai de unii din ei sau termenele încuviințate numai unora din ei pentru îndeplinirea actelor de procedură folosesc și celorlalți.
Este cazul în speță, G.A. fiind nepoata pârâtei G.I., iar la data declarării apelului, ea era încă minoră.
Astfel, apelul declarat de pârâta G.I., bunica acesteia, instituită curator pe seama minorei G.A., prin dispoziția Primăriei Municipiului Oradea, autoritatea tutelară, în mod evident îi folosește și acesteia, conform textului menționat.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este întemeiat.
Așa cum corect a reținut instanța de apel, pârâta nu a dovedit rea-credință, ea a făcut eforturi de a achita obligațiile asumate prin contract, punând la dispoziția reclamantului suma de 2.000.000 lei, reprezentând chiria pe perioada noiembrie 2002 - decembrie 2003, dar, având venituri foarte mici, a întârziat cu plata chiriei o anumită perioadă de timp.
Nefiind însă, vorba de culpă în sarcina pârâtei pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate, nu se impune aplicarea sancțiunii de rezoluțiune a contractului de închiriere.
Așa fiind, recursul a fost respins ca nfondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3044/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3077/2005. Civil → |
|---|
