ICCJ. Decizia nr. 3147/2005. Civil

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Sălaj sub nr. 848 din 19 martie 2002, reclamanții A.A. și A.Ș. au chemat în judecată civilă SC M. SA Sălaj pentru a fi obligată să le restituie în deplină proprietate și posesie imobilul înscris în C.F. nr. 35 Vârsolt nr. top 65/1 compus din moară, curte, anexe gospodărești și terenul aferent de 4165 mp.

Acțiunea reclamanților a fost admisă prin sentința civilă nr. 774 din 10 mai 2002 a Tribunalului Zalău, secția civilă.

Prima instanță a hotărât astfel în temeiul dispozițiilor art. 1 pct. 1-2 și art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, după ce a stabilit calitatea de moștenitori îndreptățiți la restituire a proprietarului imobilelor cât și faptul că bunurile au fost trecute abuziv în proprietatea statului și ulterior în patrimoniul societății comerciale pârâte.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă, a schimbat integral hotărârea primei instanțe ca urmare a admiterii apelului declarat de pârâta SC M. SA Sălaj prin decizia civilă nr. 115 din 2 octombrie 2002 și rejudecând cauza în fond a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Pentru a decide astfel instanța de apel a considerat că acțiunea directă împotriva deținătorului nu era admisibilă întrucât procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 nu a fost respectată, adresa trimisă de pârât reclamanților sub nr. 117 din 22 februarie 2002 neconstituind o dispoziție sau decizie în sensul legii speciale.

în urma admiterii recursului declarat de reclamanți, Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, prin decizia nr. 2322 pronunțată la 3 iunie 2003 a casat decizia instanței de apel și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

Instanța de recurs a stabilit prin decizia de casare pentru considerente de ordin legal că refuzul intimatei pârâte SC M. SA Zalău de a restitui persoanelor îndreptățite bunurile pe care le deține, trecute abuziv în proprietatea statului, s-a materializat prin adresa nr. 117 din 22 februarie 2002 comunicată reclamanților, așa încât se impunea examinarea fondului cauzei de către instanța de apel și administrarea probatoriului necesar.

în rejudecare, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, a respins apelul declarat de SC M. SA, ca nefondat prin decizia civilă nr. 194 din 6 noiembrie 2003.

Instanța de apel a reținut în esență, că pârâta în calitate de deținătoare refuzând nemotivat restituirea bunurilor în natură, nu și-a îndeplinit nici obligația prevăzută de art. 23 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 de a oferi persoanelor îndreptățite restituirea prin echivalent.

împotriva deciziei menționate a declarat recurs în termenul și cu respectarea cerințelor procedurale aplicabile pârâta SC M. SA Zalău care invocând temeiurile de casare prevăzute de art. 304 pct. 4, 6, 7, 8 și 10 C. proc. civ., a susținut că hotărârea este lipsită de temei legal, dată cu aplicarea greșită a legii și cu nesocotirea mijloacelor de apărare invocate ce erau hotărâtoare pentru judecarea cauzei, necuprinzând totodată motivele pe care se sprijină.

Recursul este fondat.

Contrar dispozițiilor art. 295 privind judecarea apelului ca și a celor prevăzute de art. 261 C. proc. civ. referitoare la cuprinsul hotărârii, instanța de apel a omis să verifice motivele cuprinse în cererea de apel în legătură cu aspecte de fapt și de aplicare a legii esențiale pentru judecata pricinii vizând valabilitatea titlului în raport de natura și situația juridică a bunurilor care fac obiectul notificării precum și a dispozițiilor aplicabile în acest cadru.

Concluzia se impune în raport de faptul că din cuprinsul hotărârii lipsesc orice referiri cu privire la motivele de apel, susținerile apelantei și dovezile invocate, motivele de fapt și de drept pentru care acestea au fost respinse, situație care face cu neputință exercitarea controlului judiciar privind temeinicia soluției pronunțate.

Ca urmare recursul a fost admis cu consecința casării hotărârii și a trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță în vederea verificării motivelor de apel.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3147/2005. Civil