ICCJ. Decizia nr. 328/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 683 din 22 mai 2003, Tribunalul Vaslui a admis acțiunea formulată de reclamanții C.S., Z.J. și G.I. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Iași pe care i-a obligat să achite reclamanților sumele reprezentând diferențele de salariu net, reactualizate în funcție de rata inflației, pentru perioada mai-octombrie 2000 și ianuarie-decembrie 2002.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că salarizarea magistraților și a personalului din instanțele judecătorești și parchete se face potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 50/1996, cu modificările și completările ulterioare care stabilește prin art. 1 alin. (1) că indemnizațiile pentru magistrați și indemnizația de încadrare lunară pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești și parchete se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă, care se corelează periodic în raport de evoluția prețurilor de consum, de condițiile stabilite de prevederile legale.
în perioada mai-octombrie 2000, reclamanții au fost salarizați în funcție de valoarea de referință sectorială de 685.738 lei, astfel cum a fost stabilită prin Legea nr. 154/1998. Alin. (1) al art. 1 din O.U.G. nr. 134/1999 prevede că, începând cu luna septembrie 1999, valoarea coeficientului de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele judecătorești este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1958 pentru funcțiile de demnitate publică alese sau numite.
Prin alin. (4) al art. 12 din Legea nr. 76/2000 privind bugetul de stat pe anul 2000, valoarea de referință sectorială aplicată magistraților și personalului de specialitate juridică a fost modificată începând cu luna mai 2000 de la 685.739 lei la 1. 140. 800 lei. începând cu 1 ianuarie 2002, cuantumul valorii de referință sectorială este de 1.515.280 lei, majorată cu 8%, potrivit prevederilor art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 187/2001.
împotriva sentinței a declarat recurs Ministerul Justiției, în nume propriu și ca reprezentant al Tribunalului Iași.
Prin decizia civilă nr. 978 din 2 septembrie 2003, Curtea de Apel Iași a respins recursul declarat, reținând că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legilor incidente în această materie.
La data de 2 august 2004, Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare împotriva ambelor hotărâri, apreciind că au fost pronunțate, în parte, cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.
Se arată că O.G. nr. 83/2000, publicată în M. Of. nr. 425 din 1 septembrie 2000, a intrat în vigoare la data de 1 noiembrie 2000, potrivit art. 9 alin. (1) din acest act normativ, care prevede că "Prezenta ordonanță intră în vigoare la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a suplimentat în mod corespunzător bugetul pe anul 2000 al instituțiilor publice prevăzute la art. II, cu excepția art. I pct. 38 care se aplică de la data de 1 ianuarie 2001. în consecință, Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite și Tribunalul Iași, în calitate de ordonator secundar de credite, se aflau în imposibilitate de a efectua plata diferenței de indemnizație solicitată de reclamant pentru perioada 1 mai-31 octombrie 2000.
Recursul în anulare este inadmisibil.
Prin art. 1 pct. 17 din O.U.G. nr. 58/2003 au fost abrogate art. 330-3304 C. proc. civ. care reglementau calea de atac a recursului în anulare.
De aceea, începând cu data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 58/2003 (28 august 2003), această cale de atac nu mai există în codul de procedură civilă.
Art. 330 C. proc. civ. avea următorul conținut: "Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, poate ataca cu recurs în anulare, la Curtea Supremă de Justiție hotărârile irevocabile pentru următoarele motive (_)".
Potrivit textului citat, recursul în anulare, ca o cale extraordinară de atac, avea ca obiect numai hotărârile judecătorești irevocabile.
Calea de atac a recursului în anulare fiind desființată, pentru situațiile de conflict de legi procesuale în timp, se aplică art. II alin. (3) din O.U.G. nr. 58/2003 [text identic cu art. 725 alin. (4) C. proc. civ.], care dispune: "Hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate".
Pentru recursul în anulare, interpretarea textului citat trebuie făcută în sensul că regula stabilită se aplică numai dacă la data pronunțării hotărârii judecătorești irevocabile exista această cale de atac.
Prin urmare, hotărârile judecătorești irevocabile pronunțate după data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 58/2003 nu mai pot fi atacate, deoarece nu mai există dispoziții legale care să justifice recursul în anulare.
De aceea, în prezenta cauză, recursul în anulare declarat împotriva sentinței pronunțată de tribunal și hotărârii irevocabile pronunțată de instanța de recurs la data de 10 noiembrie 2003, este inadmisibil.
Pentru considerentele expuse recursul în anulare a fost respins fără a se analiza criticile formulate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3504/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3365/2005. Civil → |
|---|
