ICCJ. Decizia nr. 3559/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea în revendicare, înregistrată la 5 martie 2003 pe rolul Judecătoriei Moldova Nouă reclamantul A.T. a chemat în judecată pe pârâta SC E. SA Timișoara și a solicitat să se constate că aceasta a preluat în mod abuziv, fără titlu legal imobilele înscrise în C.F. Moldova Veche nr. 1618, nr. top 3978, în suprafață de 6061 mp teren și în C.F. nr. 1619 Moldova Veche, nr. top 3977, în suprafață de 4562 mp teren.
Judecătoria Moldova Nouă, prin sentința civilă nr. 176 din 16 aprilie 2003 a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Timiș.
S-a apreciat că, din cuprinsul acțiunii, rezultă că reclamantul a invocat prevederile Legii nr. 10/2001,art. 21, competența de primă instanță aparținând deci tribunalului.
împotriva acestei hotărâri reclamantul a declarat recurs.
în cererea de recurs a precizat că “în realitate, acțiunea noastră este o acțiune în revendicare și competentă în soluționarea cauzei este Judecătoria Moldova Nouă și nu tribunalul ...".
Tribunalul Caraș-Severin, prin decizia civilă nr. 698 din 24 iunie 2003 a admis recursul a casat sentința atacată și a trimis cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Moldova Nouă.
S-a reținut că în speță este vorba de o acțiune în revendicarea unui imobil ocupat de o altă persoană, competența de soluționare aparținând judecătoriei, conform art. 13 alin. (1) C. proc. civ.
La data de 15 aprilie 2003 același reclamant înregistrează la Judecătoria Moldova Nouă o acțiune în revendicare împotriva aceleiași pârâte și pentru aceleași terenuri, C.F. 1618 Moldova Veche nr. top 3978 și C.F. 1619 Moldova Veche, nr. top 3977.
în drept acțiunea este întemeiată pe prevederile art. 480 și urm. C. civ. și art. 6 din Legea nr. 213/1998.
Instanța conexează cele două dosare și cu acordul ambelor părți.
Judecătoria Moldova Nouă, prin sentința civilă nr. 183 din 28 aprilie 2004 respinge acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtei SC E. SA, ca introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală.
Instanța, pe baza probelor administrate, a reținut că în baza Decretului nr. 23 din 16 februarie 1987 au fost expropriate și trecute în proprietatea statului unele terenuri necesare pentru lucrări de extindere a Stației electrice de 110 km Moldova Nouă. Pe parcelele de teren revendicate se află construcții reprezentând o parte din componentele stației, iar potrivit art. 37 din Legea nr. 318/2003 terenurile pe care se situează rețelele electrice de distribuție sunt și rămân în proprietatea publică a statului. Se conchide că, în această situație operatorul rețelei electrice nu are calitate procesuală.
Apelul declarat de reclamant a fost respins de Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 754 din 7 septembrie 2004.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul.
Se susține, în esență, că acțiunea privește aplicabilitatea Legii nr. 10/2001; ambele instanțe trebuiau din oficiu să observe că nu sunt competente sub aspect material să judece cauza, competența aparținând exclusiv Tribunalului Caraș-Severin; situația juridică a terenurilor este reglementată expres de art. 2 lit. b) din Legea nr. 10/2001; în acest context pârâta este dobânditoarea bunurilor.
Recursul se privește ca nefondat.
După cum rezultă din partea referitoare la istoricul litigiului, reclamantul a formulat două acțiuni paralele având ca obiect revendicarea a două terenuri, acțiuni întemeiate pe prevederile dreptului comun în materie de revendicare.
Atunci când Judecătoria Moldova Nouă a declinat competența de soluționare în favoarea tribunalului, datorită unor referiri din acțiune la Legea nr. 10/2001, reclamantul a fost cel care a declarat recurs, precizând clar că a formulat o acțiune în revendicare. Această precizare a determinat admiterea recursului reclamantului și stabilirea competenței în favoarea judecătoriei ca instanță de fond.
Drept urmare, instanțele au judecat cele două acțiuni conexate în limitele determinate de reclamant, potrivit principiului disponibilității.
Conform dispozițiilor art. 294 alin. (1) raportat la art. 316 C. proc. civ., în apel sau în recurs nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată.
în ce privește calitatea procesuală a pârâtei, instanțele au aplicat corect legea în raport de obiectul și cauza litigiului, terenurile aparținând domeniului public al statului, regimul juridic fiind reglementat de Legea nr. 318/2003 și Legea nr. 213/1998.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3560/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3555/2005. Civil → |
|---|
