ICCJ. Decizia nr. 3555/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 152 din 1 martie 2004 a Tribunalului Teleorman a fost respinsă contestația împotriva dispoziției nr. 35 din 22 ianuarie 2004 a Primarului municipiului Alexandria.
Instanța a reținut: contestatorii împreună cu recurentele D.F. și D.I. au cumpărat împreună în anul 1967 un teren de 1200 mp și o construcție; imobilul a fost expropriat prin Decretul nr. 367/1979 fiind evaluat la valoarea de 91.856 lei din care expropriații au primit suma de 80.000 lei, plafon maxim, stabilit de legea în acel timp; în zonă au fost construite blocuri de locuințe; pe terenul solicitat numai de doi coproprietari s-a construit blocul 1607 scara A, cu rețele termice aferente, cu zonă de protecție ce acoperă întreaga suprafață a terenului în discuție; pentru partea de teren a contestatorilor, 600 mp, prin decizia contestată s-a stabilit o valoare de 111.696.972 lei, această sumă rezultând din raportul comisiei de evaluare cât și din cel al D.G.F.P. Teleorman.
Apelul declarat de contestatori împotriva sentinței instanței de fond a fost respins de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și litigii de muncă, prin decizia civilă nr. 278 din 18 mai 2004.
împotriva hotărârii instanței de apel au declarat recurs contestatorii.
Se susține, în esență, că dispoziția Primarului municipiului Alexandria nr. 35/2004 este nelegală în raport de prevederile Legii nr. 10/2001; terenul poate fi restituit în natură fiind în bună parte liber; evaluarea terenului s-a făcut greșit, valoarea unui mp fiind de 25 dolari SUA; expertiza trebuie cerută de cei ce urmează să plătească despăgubirile.
Recursul se privește ca nefondat.
Prin "notificare" adresată Primăriei municipiului Alexandria în temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001, raportat la art. 10 din aceeași lege, contestatorii au solicitat restituirea în natură a imobilului din Alexandria, terenul aferent, expropriat în baza Decretului nr. 467/1979, imobil evaluat la 91.856 lei.
Municipiul Alexandria, primar, prin dispoziția nr. 35 din 22 ianuarie 2004 respinge cererea de restituire în natură a imobilului, teren cu motivarea că pe acesta s-a edificat blocul de locuințe 1607 scara A cu rețele termice cărora trebuie să li se asigure zona de protecție; se stabilește că valoarea echivalentă a imobilului imposibil de restituit și cuvenită notificatorilor, suma de 111.696.972 lei; pentru imobilul teren notificat și care nu poate fi restituit în natură, persoanele îndreptățite pot opta pentru acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital sau titluri de valoare nominală, folosite exclusiv în procesul de privatizare.
Dispoziția Primarului municipiului Alexandria s-a întemeiat pe adresa D.G.F.P. Teleorman nr. 1131 din 15 ianuarie 2004, referatul nr. 11645 din 21 august 2003 a Comisiei interne pentru analiza notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 și a raportului de evaluare întocmit de aceeași comisie.
Nici în fața instanței de fond și nici în fața instanței de apel contestatorii nu au solicitat efectuarea unei expertize care să examineze în ce măsură terenul solicitat în natură este afectat de lucrări la suprafață sau de rețele subterane să se revadă calculul despăgubirilor.
Și prin cererea de recurs contestatorii insistă în a susține că Statul Român, prin Prefectura Teleorman puteau "cere o expertiză". Or, potrivit art. 1169 C. civ., cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Astfel că, instanțele au aplicat corect prevederile art. 11 din Legea nr. 10/2001, în sensul că în speță sunt aplicabile prevederile alin. (4) ale articolului citat, cu consecințele ce decurg din această situație.
Adresele la care fac referire recurenții în cererea de recurs (nr. 11796/1995 și 12151/1999) nu sunt relevante sub aspectul regimului juridic al terenului în litigiu și al afectării sale de lucrări subterane în lipsa unui raport de expertiză de specialitate.
Mai trebuie reținut că, în conformitate cu prevederile art. 304 alin. (1) C. proc. civ. casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.
Drept urmare, nu se poate casa o hotărâre pentru că, pe baza altor probe, să se stabilească altă situație de fapte.
în consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3559/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3504/2005. Civil → |
|---|
