ICCJ. Decizia nr. 343/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 430 din 31 octombrie 2002, Tribunalul Dolj a respins cererea formulată de reclamantul B.C. împotriva pârâtei SC A. R. SA.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că imobilul, teren și construcție, ce a aparținut autorilor reclamantului, a trecut în proprietatea statului prin expropriere, în temeiul Decretului nr. 423/1983, așa cum rezultă din procesul verbal încheiat la 6 septembrie 1984.
Construcția nu mai există în prezent, iar terenul a făcut obiectul unei înstrăinări printr-un act juridic, aflându-se la ora actuală în patrimoniul pârâtei.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1550/2000, SC P. SA Craiova i-a transmis dreptul de proprietate cumpărătoarei SC A. R. SA București, asupra unei suprafețe de teren de 3811,13 mp în care este inclus și terenul în litigiu. Dreptul de proprietate asupra terenului a fost intabulat în cartea funciară, în favoarea pârâtei cumpărătoare. SC P. SA Craiova, care a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului înstrăinat pârâtei S.C. A. S.A., prin constituirea acestuia în baza Legii nr. 15/1990, fiindu-i emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate, conform H.G. 834/1992.
în aceste condiții, pârâta nu are calitatea de persoană juridică deținătoare a imobilului, în sensul special reglementat de dispozițiile art. 20 și art. 21 din Legea nr. 7/1996.
împotriva sentinței a declarat apel reclamantul B.C.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 150 din 20 iunie 2003, a admis apelul declarat de reclamant, a anulat sentința și a dispus rejudecarea cauzei, apreciind că instanța de fond a reținut în mod greșit că pârâta nu este unitate deținătoare. De asemenea, s-a reținut că în mod greșit instanța a renunțat la administrarea probei cu expertiză tehnică, necesară în vederea identificării imobilului în litigiu și individualizării măsurii reparatorii.
împotriva deciziei a declarat recurs pârâta SC A. R. SA
Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta arată că instanța a făcut o aplicare greșită a legii atunci când a reținut că pârâta este unitate deținătoare și că poate fi obligată la măsuri reparatorii. Se mai arată că în mod greșit instanța de apel a introdus în cauză Ministerul Finanțelor Publice și A.P.A.P.S., încălcând principiul disponibilității și a acordat termen pentru continuarea judecății asupra fondului, anterior rămânerii irevocabile a deciziei pronunțate asupra apelului.
Recursul este inadmisibil.
în conformitate cu prevederile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 138/2000, în cazul în care prima instanță a respins sau a anulat cererea de chemare în judecată fără a intra în cercetarea fondului și, instanța de apel, găsind apelul întemeiat a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul și va judeca procesul, pronunțând o hotărâre definitivă.
în redactarea acestui text de lege, anterioară modificării lui prin O.U.G. nr. 138/2000, în situația în care prima instanță nu intra în cercetarea fondului, instanța de apel desființa hotărârea atacată și dispunea trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanței de fond.
Rațiunea modificării prevederilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., a fost aceea de a evita trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru a putea fi asigurată judecarea cauzelor cu celeritate, posibilă, fără a fi private părțile de un grad de jurisdicție, datorită caracterului devolutiv al căii de atac a apelului.
Evocarea fondului și judecarea procesului se realizează în înțelesul devolutiv specific căii ordinare de atac a apelului, și atâta timp cât judecata nu a fost finalizată, prin hotărâre definitivă, astfel cum prevede art. 297 alin. (1) C. proc. civ., modificat prin O.U.G. nr. 138/2000, nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.
în atare situație, decizia prin care a fost anulată hotărârea apelată și a fost reținută cauza de către instanța de apel pentru judecarea în fond, nu este susceptibilă de a fi atacată separat cu recurs, ci doar o dată cu hotărârea prin care se finalizează judecata în apel.
Pe cale de consecință, înalta Curte a privit ca inadmisibil recursul declarat și l-a respins ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3365/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3315/2005. Civil → |
|---|
