ICCJ. Decizia nr. 330/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 850 din 14 martie 2003, contestatorul S.C. a chemat în judecată pe intimata SC P. SA Constanța, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 396 din 29 octombrie 2002 și obligarea intimatei la reintegrarea contestatorului în postul deținut anterior, la plata drepturilor salariale aferente perioadei dintre momentul încetării raporturilor de muncă și momentul reintegrării, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 538 din 25 aprilie 2003 a Tribunalului Constanța s-au respins ca nefondate excepțiile autorității de lucru judecat față de sentința civilă nr. 300 din 3 martie 2003, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 5306/2002, a litispendenței cauzei ce face obiectul dosarului nr. 5506/2002 al Tribunalului Constanța și a tardivității formulării contestației împotriva deciziei nr. 396 din 29 octombrie 2002.
Instanța a respins ca nefondată contestația formulată de S.C., reținând că decizia de desfacere a contractului de muncă al contestatorului pe temeiul art. 130 lit. a) C. muncii s-a făcut cu respectarea art. 37 din contractul colectiv de muncă.
Recursul declarat împotriva acestei sentințe de contestator a fost respins de Curtea de Apel Constanța, secția civilă, prin decizia nr. 770/C din 23 iulie 2003.
împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare S.C., întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., cu motivarea că instanța de recurs a omis să analizeze din eroare capătul de cerere ce viza temeiul legal al desfacerii contractului de muncă.
Curtea de Apel Constanța, secția civilă, prin decizia nr. 1000/C din 15 octombrie 2003, a respins contestația în anulare, reținând că motivul de recurs a fost pe larg analizat de către instanță.
împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs contestatorul.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.
Cum hotărârea atacată cu contestație în anulare a fost dată de o instanță de recurs, fiind deci irevocabilă, tot irevocabilă este și decizia pronunțată în contestație întrucât aceasta are, din punct de vedere procedural, un caracter accesoriu în raport cu judecata propriu-zisă.
Recursul declarat în cauză fiind îndreptat împotriva unei decizii irevocabile este inadmisibil și în consecință a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 394/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3607/2005. Civil → |
|---|
