ICCJ. Decizia nr. 3317/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 16 iunie 2003, reclamanta I.N. a chemat în judecată pe pârâtul I.Ș. și a solicitat a se da o hotărâre prin care să se dispună validarea popririi din cuantumul salariilor compensatorii obținute la disponibilizarea pârâtului de la terțul poprit SC R. SA Constanța.
Reclamanta a arătat că, în urma desfacerii căsătoriei în anul 1996 i-a fost încredințat spre creștere minorul Ștefan Vlad iar pârâtul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în cotă de 20% din venitul net lunar.
Pârâtul a fost disponibilizat de la locul său de muncă fiind beneficiarul unor salarii compensatorii de la terțul poprit SC R. SA Constanța, din care însă nu a achitat pensia de întreținere cuvenită minorului.
Judecătoria Constanța, prin sentința civilă nr. 11524 din 28 august 2003, a admis cererea de înființare a popririi asupra sumei de 23.320.736 lei reprezentând 20% din salariile compensatorii însumând 116.603.680 lei datorate debitorului pârât de către terțul poprit SC R. SA Constanța, în favoarea creditorului popritor I.N., reprezentant legal al minorului I.Ș.V., în baza titlului executoriu, sentința civilă nr. 10514 din 5 septembrie 1996 a Judecătoriei Constanța.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că sunt îndeplinite cerințele art. 452 și art. 453 alin. (2) C. proc. civ.
Cu privire la validarea popririi asupra unei sume globale reprezentând pensie de întreținere, s-a apreciat că situația acordării unor salarii compensatorii este derogatorie de la regula potrivit căreia obligația de întreținere are un caracter succesiv, regulă ce se aplică în situația clasică în care drepturile salariale se plătesc periodic.
Curtea de Apel Constanța, secția civilă, prin decizia nr. 27/C din 12 ianuarie 2004, a admis apelul civil formulat de pârâtul-debitor I.Ș. și a schimbat în tot sentința în sensul respingerii acțiunii.
S-a motivat că, veniturile avute în vedere de instanță au un caracter nepermanent și la data înființării popririi 28 august 2003, sumele compensatorii nu se mai aflau la terțul poprit care le achitase debitorului încă de la 10 iunie 2003.
Considerând decizia nelegală, reclamanta-creditoare a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 10 C. proc. civ. și a solicitat admiterea lui, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului declarat de debitorul-pârât și menținerea sentinței judecătoriei.
Recurenta precizează că, în luna primirii salariilor compensatorii, baza de calcul a pensiei s-a modificat în sensul însumării acestora la salariul negociat, că a atenționat terțul poprit anterior plăților că trebuie să aplice sentința în care s-a stabilit cota de 20% din venitul net.
Consideră că sunt nerelevante argumentele instanței de apel cu privire la caracterul întâmplător al sumelor compensatorii și a lipsei de calitate de terț poprit a SC R. SA Constanța.
Recursul este nefondat.
La calcularea cuantumului pensiei de întreținere nu se iau în considerare decât veniturile obținute, nu și cele întâmplătoare, cum sunt: cele din ore suplimentare, indemnizațiile de deplasare, de transferare, de concediere și în general, sumele care nu au caracter permanent.
Art. 409 alin. (4) C. proc. civ., prevede că: "ajutoarele pentru incapacitate temporară de muncă, compensația acordată salariaților în caz de desfacere a contractului individual de muncă pe baza oricărei dispoziții legale (....) nu pot fi urmărite decât pentru sumele datorate cu titlu de obligație de întreținere".
Textul menționat se referă la urmărirea obligațiilor de întreținere neachitate, situație care nu se regăsește în cauză întrucât chiar recurenta nu contestă că debitorul-pârât I.Ș. nu are datorii cu acest titlu.
La data pronunțării hotărârii (28 august 2003) prin care s-a dispus înființarea popririi, R. SA, D.T. Constanța, nu avea nici un fel de datorii față de I.Ș., astfel justificat s-a reținut că acesta nu mai putea avea calitatea de terț poprit, sumele fiind plătite pârâtului la 10 iunie 2003.
Cum prin decizia contestată s-a stabilit în mod corect caracterul nepermanent al salariilor compensatorii și că acestea nu pot constitui bază de calcul pentru pensia de întreținere și lipsa de calitate de terț poprit a R. SA față de momentul pronunțării hotărârii instanței de fond, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 388/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3110/2005. Civil → |
|---|
