ICCJ. Decizia nr. 3398/2005. Civil. încheiere declinare competenta. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3398
Dosar nr. 1964/2005
Şedinţa publică din 26 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele
Prin sentinţa civilă nr. 10050 din 21 noiembrie 2003 Judecătoria Braşov a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor N.M., N.A. şi, pe cale de consecinţă a respins acţiunea reclamantei Z.L.
În motivarea sentinţei instanţa de fond a reţinut că faţă de cererea reclamantei de sistare a stării de indiviziune asupra imobilului înscris în C.F. nr. 343 Predeal, pârâţii nu au calitate procesuală pasivă întrucât aceştia şi-au înstrăinat cota de ½ din imobilul în litigiu către S.E. şi S.C.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta.
Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, prin încheierea din 19 ianuarie 2005 pronunţată în dosarul nr. 396Ap/2004 a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Tribunalului Braşov, potrivit art. 2 pct. 2 C. proc. civ. şi art. II alin. (3) din OUG nr. 65/2004 astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 493/2004.
În temeiul art. 158 alin. (3) C. proc. civ. reclamanta a formulat recurs împotriva încheierii din 19 ianuarie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Braşov pentru următoarele motive:
- Curtea de Apel Braşov prin Decizia civilă nr. 385Ap din 28 aprilie 2004 a admis apelul declarat de reclamantă, a anulat sentinţa atacată şi a fixat termen de judecată la data de 19 mai 2004, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 195/26 mai 2004,
- potrivit art. II alin. (2) din Legea nr. 195/2004 apelul fiind în curs de soluţionare pe rolul Curţii de Apel Braşov la data intrării în vigoare a acestei legi, trebuia să fie soluţionat tot de curtea de apel.
Recursul este nefondat.
Pe durata judecăţii apelului au apărut 2 legi succesive, respectiv Legea nr. 195/2004 conform căreia apelurile în curs de soluţionare pe rolul curţilor de apel vor fi judecate de aceste instanţe şi OUG nr. 65/2004 aprobată prin Legea nr. 493/2004 care modifică art. 2 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că apelurile în cererile de împărţeală judiciară sunt de competenţa tribunalului.
Încheierea recurată a fost pronunţată cu respectarea normelor imperative de competenţă prevăzute de art. II alin. (3) al Legii nr. 493 din 11 noiembrie 2004 potrivit cărora apelurile declarate în cauzele ce au ca obiect împărţeala judiciară şi aflate pe rolul curţilor de apel se trimit la tribunale prin declinare de competenţă, norme ce abrogă implicit dispoziţiile din Legea nr. 195/2004.
Aşa fiind, recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Z.L. împotriva încheierii din 19 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul nr. 396/2004.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 287/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 290/2005. Civil → |
|---|
