ICCJ. Decizia nr. 3418/2005. Civil. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3418
Dosar nr. 2416/2005
Şedinţa de la 26 aprilie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 24 iunie 2003 sub nr. 5884 pe rolul Judecătoriei Piteşti, reclamanta P.M. a chemat în judecată pe pârâţii F.M., F.S.C. şi S.C. solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate nulitatea absolută a certificatului de moştenitor autentificat sub nr. 53 din 6 martie 1996 şi a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3476 din 16 octombrie 2000 precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, reclamanta invocă prevederile Legii nr. 18/1991 art. 948 şi urm. C. civ. Judecătoria Piteşti prin sentinţa civilă nr. 1102 din 9 martie 2004 a respins acţiunea formulată de către reclamantă reţinând că aceasta a fost formulată de către o persoană fără calitate procesuală activă care nu justifică nici un interes.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia civilă nr. 1631/A din 7 iulie 2004 şi-a declinat competenţa de soluţionare a apelului declarat de către reclamant împotriva sentinţei pronunţate de către instanţa de fond.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa Curţii de Apel Piteşti a reţinut că întrucât reclamanta invocă pe de o parte dreptul de proprietate recunoscut în baza Legii nr. 18/1991, iar pe de altă parte lipsa acestui drept al pârâtei S.C. asupra aceluiaşi teren şi în baza art. III alin. (1) din Legea nr. 195 din 26 mai 2004 pentru aprobarea OUG nr. 58/2003 competenţa aparţine tribunalului pentru judecarea apelului, iar în baza alin. (2) al aceluiaşi articol a trimis cauza la tribunal.
Tribunalul Argeş prin Decizia civilă nr. 647 din 21 decembrie 2004, la rândul său şi-a declinat competenţa de soluţionare a apelului declarat de către reclamantă în favoarea Curţii de Apel Piteşti, reţinând ca temei de drept aceleaşi texte de lege arătând însă că sfera litigiilor născute în legătură cu legea fondului funciar nu poate fi extinsă, ca în cazul în speţă, şi la acţiunile reale imobiliare derivate din aplicarea acestei legi.
În consecinţă competenţa de soluţionare a apelului aparţine curţii de apel.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă urmează a constata că punctul de vedere al Curţii de Apel Piteşti este corect şi legal şi temeinic motivat.
Este de menţionat în plus că în conformitate cu principiul disponibilităţii reclamantul este acela care îşi stabileşte cadrul juridic al pretenţiilor sale, ori în cazul în speţă acesta a invocat prevederile Legii nr. 18/1991, ori potrivit art. III alin. (1) din Legea nr. 195 din 26 mai 2004, pentru aprobarea OUG nr. 58/2003, hotărârile pronunţate de judecători în primă instanţă în materia fondului funciar sunt supuse apelului la tribunal şi recursului la curtea de apel.
Astfel fiind faţă de considerentele mai înainte arătate urmează a se stabili competenţa de soluţionarea a apelului declarat de reclamanta P.M. împotriva sentinţei civile nr. 1102/2004 a Judecătoriei Piteşti în favoarea Tribunalului Argeş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a apelului declarat de reclamanta P.M. în favoarea Tribunalului Argeş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 567/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3419/2005. Civil → |
|---|
