ICCJ. Decizia nr. 3496/2005. Civil. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3496
Dosar nr. 2402/2005
Şedinţa publică din 28 aprilie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 6427 din 21 iunie 2004, Judecătoria Constanţa a respins acţiunea formulată de reclamanţii P.A.A. şi A.G.A., în contradictoriu cu Statul Român prin Banca Naţională a României.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamanţii au cerut ca Statul Român să fie obligat să le restituie un număr de 22 monede din aur, însă aceste monede nu au putut fi confiscate de organele de urmărire penală, deoarece fusese vândute la magazinul special de valorificare a obiectelor din aur înainte ca măsura confiscării să fie dispusă.
De aceea, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru admiterea acţiunii în revendicare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii, iar Tribunalul Constanţa, prin Decizia civilă nr. 522 din 24 septembrie 2004, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa.
Tribunalul a reţinut că, în raport cu natura acţiunii, revendicare mobiliară, hotărârea atacată este supusă apelului, iar conform art. 3 pct. 2 C. proc. civ., modificat prin OUG nr. 65/2004, Curţile de apel judecă apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii şi tribunale în primă instanţă.
Primind dosarul, Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia civilă nr. 1/C din 5 ianuarie 2005, a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat în favoarea Tribunalului Constanţa competenţa soluţionării recursului declarat de reclamanţi şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a hotărî asupra conflictului.
Curtea de apel a reţinut că reclamanţii au cerut ca pârâtul să fie obligat să le restituie un număr de 22 monede din aur sau să le plătească suma de 67.795.000 lei, echivalentul a 148,55 gr. aur, iar instanţa de fond a soluţionat acţiunea la data de 21 iunie 2004, după intrarea în vigoare a Legii nr. 195/2004 de aprobare a OUG nr. 58/2003.
Or, conform art. 2821 C. proc. civ., nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv.
Întrucât obiectul litigiului are o valoare de 67.795.000 lei, iar legea nu distinge între revendicarea mobiliară, imobiliară şi alte litigii al căror obiect este evaluabil în bani, sentinţa pronunţată de Judecătoria Constanţa este supusă numai recursului, iar competentă să soluţioneze cererea de recurs este, conform art. 299 alin. (3) C. proc. civ., instanţa imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea.
Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamanţi în favoarea Tribunalului Constanţa, pentru următoarele considerente.
Reclamanţii P.A.A. şi A.G.A., prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Constanţa, la data de 22 decembrie 2003, au cerut ca Statul Român să fie obligat să le restituie un număr de 22 monede din aur sau contravaloarea lor, iar în cererea aflată la fila 19 din dosarul instanţei de fond au precizat că solicită ca pârâtul să le plătească suma de 67.795.000 lei, reprezentând contravaloarea monedelor din aur, în greutate de 148,55 grame.
Raportat la obiectul acţiunii, la data pronunţării sentinţei recurate şi la art. 2821 C. proc. civ., aşa cum a fost modificat prin art. 1 pct. 4 din Legea nr. 195/2004, hotărârea pronunţată de instanţa de fond nu este supusă apelului.
Textul menţionat prevede în mod expres că nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă cât şi în materie comercială.
Deoarece, în speţă, reclamanţii au introdus pe cale principală o cerere al cărei obiect are o valoare de 67.795.000 lei, hotărârea dată de instanţa de fond este supusă numai recursului, iar conform art. 299 alin. (3) C. proc. civ., judecarea acestei căi de atac este de competenţa tribunalului ca instanţă imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.
Aşa fiind, se stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Constanţa, căruia i se trimite dosarul pentru judecarea cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa soluţionării recursului declarat de reclamanţii P.A.A. şi A.G.A. în favoarea Tribunalului Constanţa.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10301/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5181/2005. Civil → |
|---|
