ICCJ. Decizia nr. 3576/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3576
Dosar nr. 2562/200.
Şedinţa publică din 5 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 4 iunie 2004 pronunţată în camera de consiliu de către Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, în dosarul de executare nr. 633/2004, instanţa a încuviinţat cererea de executare silită prin poprire, formulată de creditoarea Primăria Municipiului Bucureşti, prin Primar împotriva debitoarei SC P.M.I. SRL şi a terţului poprit B.C.R., sectorul 6 Bucureşti, conform titlului executoriu, sentinţa civilă nr. 1682 din 13 februarie 2002 a Tribunalului Bucureşti.
Potrivit acesteia, debitoarea a fost obligată la plata către creditoarea Primăria Municipiului Bucureşti a sumei de 2.359 dolari SUA echivalentul în lei la cursul oficial al Băncii Naţionale a României din ziua efectuării plăţii, cotă profit şi 1.988,71 dolari SUA penalităţi de întârziere în echivalentul în lei la cursul oficial al Băncii Naţionale a României din ziua plăţii în perioada septembrie 1999–31 ianuarie 2002.
Împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite a declarat, în termen legal, apel debitoarea SC P.M.I. SRL criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia nr. 1571/A din 29 noiembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă, şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins apelul, cu motivare că, în mod corect instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 373 C. proc. civ.
S-a apreciat că în cadrul procedurii necontencioase a încuviinţării silite, instanţa nu este îndrituită a realiza un nou control judiciar.
SC P.M.I. SRL a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti, cerere înregistrată la 21 ianuarie 2005, fără însă a motiva recursul, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit textului mai sus citat „recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înlăuntrul termenul de recurs", sancţiunea nerespectării obligaţiei de motivare a recursului, fiind stabilită de legiuitor prin prevederile art. 306 alin. (1) din acelaşi cod.
Astfel, „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute în alin. (2), acest din urmă text făcând referire la motivele de ordine publică care pot fi invocate din oficiu de instanţa de recurs, obligată a le pune în dezbaterea părţilor".
Cum, în speţă, recursul nu a fost motivat în termenul legal şi nici nu este susceptibil de critici ce vizează motive de ordine publică, în reglementarea legiuitorului, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ. şi va constata nul recursul, declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de debitoarea SC P.M.I. SRL împotriva deciziei nr. 1571/A din 29 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 5 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 366/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3514/2005. Civil → |
|---|
