ICCJ. Decizia nr. 3685/2005. Civil. Evacuare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3685
Dosar nr. 19586/2004
Şedinţa publică din 6 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1238 din 7 iunie 2004, Judecătoria Medgidia a admis acţiunea formulată de reclamanţii D.S. şi D.C. şi a dispus în temeiul art. 61 din Legea nr. 114/1996 şi art. 480-481 C. civ. evacuarea necondiţionată a pârâtei D.B. din imobilul proprietatea reclamanţilor situat în Medgidia, judeţul Constanţa.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că pârâta a fost căsătorită cu D.C., fiul reclamanţilor, de care a divorţat prin sentinţa civilă nr. 281 din 9 februarie 2004 a Judecătoriei Medgidia, iar domiciliul comun al soţilor a fost în locuinţa reclamanţilor.
În prezent pârâta nu-şi justifică un titlu locativ în spaţiul reclamanţilor, fiind tolerată, astfel că în cauză s-a făcut aplicarea art.61 din Legea nr. 1/1996 şi art. 480-481 C. civ.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia nr. 940/C din 15 septembrie 2004 a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâta D.B. reţinând că aceasta nu s-a conformat obligaţiei ce îi revenea în temeiul art. 20 din Legea nr. 146/1997 modificată, de a achita anticipat sau cel mai târziu până la primul termen de judecată taxa de timbru, deşi a fost citată cu această menţiune.
În recursul declarat D.B. susţine că nu a avut cunoştinţă de obligaţia achitării taxei de timbru şi de termenul de judecată, pe citaţie neexistând semnătura sa.
Solicitând admiterea recursului şi casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare, pârâta-recurentă solicită citarea sa în Medgidia.
Recursul este nefondat.
Atât la instanţa de fond, unde pârâta s-a prezentat la toate termenele cât şi în apel, procedura cu aceasta s-a îndeplinit prin afişare, la adresa din Medgidia judeţul Constanţa.
Reclamanţii-intimaţi care locuiesc la aceeaşi adresă nu pot fi suspectaţi de subtilizarea citaţiei, dovada în acest sens fiind şi faptul că la instanţa de fond, când într-adevăr ei ar fi fost mai interesaţi de absenţa pârâtei, aceasta s-a prezentat în instanţă, deci a primit citaţia.
Existenţa hotărârii de divorţ, unde D.B. a fost citată la aceeaşi adresă din Medgidia, fiind prezentă în instanţă, exclude o atare bănuială la care se referă şi care rămâne practic irelevantă, de vreme ce pârâta nu a înţeles să-şi aleagă un alt domiciliu unde să-i fie comunicată actele de procedură, aşa cum a făcut-o explicit în cererea de recurs.
Procedura cu pârâta a fost îndeplinită pentru termenul de 15 septembrie 2004, când s-a soluţionat apelul, prin afişare, aşa cum de altfel s-a îndeplinit procedura şi cu reclamanţii, iar citaţia apelantei poartă menţiunea depunerii taxei judiciare de timbru de 42.500 lei şi a timbrului judiciar în valoare de 3.000 lei.
Aşadar, procedura cu pârâta-apelantă fiind corect îndeplinită, aceasta fiind încunoştiinţată de obligaţia achitării taxei de timbru şi cuantumului acestuia, criticile formulate în recursul declarat sunt neîntemeiate, ceea ce impune în temeiul art. 312 C. proc. civ., respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de D.B. împotriva deciziei civile nr. 940/C din 15 septembrie 2004 a Curţii de Apel Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4081/2005. Civil. Servitute de trecere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3850/2005. Civil. întabulare. Recurs → |
|---|
