ICCJ. Decizia nr. 3768/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 14 mai 2003 reclamantul C.A. a chemat în judecată pe pârâta C.N.L. Oltenia solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâta să fie obligată să-l despăgubească prin echivalent pentru o casă compusă din 6 camere și anexe gospodărești demolate în anul 1977 ca urmare a aplicării Decretului nr. 183/1976 și pentru suprafața de teren de 1,94 ha pe care se află utilajele pârâtei.
în drept a invocat dispozițiile Legii nr. 10/2001.
în motivare a arătat că s-a adresat pârâtei cu două notificări, la care i s-a răspuns că nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Prin sentința nr. 381 din 18 decembrie 2003 Tribunalul Gorj a admis în parte acțiunea, a dispus anularea deciziei nr. 963 din 10 decembrie 2003 emisă de pârâtă și a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în valoare de 712.254.640 lei pentru construcție și de 116.527.000 lei pentru teren.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în esență că sunt aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001.
Reclamanta a făcut dovada că a fost proprietarul imobilului (casă și teren) iar obligația privind măsurile reparatorii revin pârâtei.
în ce privește terenul din extravilan acesta intră sub incidența dispozițiilor Legii nr. 18/1991.
Fiind emisă cu încălcarea art. 23 din Legea nr. 10/2001 după introducerea acțiunii dispoziția nr. 963/2003 a pârâtei a fost anulată.
împotriva acestei sentințe reclamantul și pârâta au formulat apel.
Reclamantul a criticat sentința pentru că greșit a reținut că terenul din extravilan intră sub incidența Legii nr. 18/1991.
Pârâta S.N.L. Oltenia S.A. înființată în baza H.G. nr. 103/2004 prin reorganizarea C.N.L. Oltenia S.A. și preluarea capitalului social al altor societăți miniere a arătat că în temeiul aceleiași hotărâri de guvern au fost înființate și alte societăți comerciale, iar în această situație calitatea procesuală pasivă îi revine SC C.E. Turceni (fosta E.M. Jilț).
Prin decizia nr. 2889 din 15 septembrie 2004 Curtea de Apel Craiova a respins ambele apeluri confirmând soluția instanței de fond, reluând considerentele acestei sentințe.
împotriva deciziei SC C.E. Turceni, E.M. Jilț a formulat recurs.
Cu toate că recurenta nu invocă vreunul din motivele de recurs prevăzute în art. 304 C. proc. civ. totuși prezentarea criticilor permite încadrarea în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Hotărârea este criticată pentru că:
- nu s-au respectat dispozițiile art. 65 C. proc. civ. Existența H.G. nr. 103/2004 nu atrage cu necesitate obligativitatea introducerii în cauză a E.M. Jilț.
E.M. Jilț nu a fost citată la instanța de fond și nu îi poate fi opozabilă hotărârea instanței de apel;
- pentru terenul din extravilan care este în patrimoniul său reclamantul primește despăgubiri conform Legii nr. 1/2000;
- întinderea terenului și contravaloarea oferită nu sunt corect stabilite;
- reclamantul era îndreptățit la titluri de valoare;
- trebuia introdus în cauză Ministerul Finanțelor Publice;
- prin Decretul nr. 183/1976 terenul a intrat în proprietatea statului.
- consideră nelegal ca reclamantul să primească despăgubiri de două ori pentru aceeași suprafață de teren.
Recursul nu este fondat.
Art. 65 C. proc. civ. dispune "Cererea privitoare la arătarea titularului dreptului va fi motivată și se va depune odată cu întâmpinarea, iar, dacă aceasta nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfățișare".
Prin cererea de apel formulată de S.N.L. Oltenia S.A. se arată că "se impune introducerea în cauză cu calitate procesuală pasivă a SC C.E. Turceni întrucât terenul aflat în litigiu este exploatat de fosta E.M.C. Jilț".
S-a atașat H.G. nr. 103/2004 cu anexa privind C.E. Turceni.
Instanța de apel a dat eficiență aspectului invocat prin încheierea din data de 23 iunie 2004.
H.G. nr. 103 publicată în M. Of. nr. 146 din 18 februarie 2004 a apărut după pronunțarea la data de 18 decembrie 2003 a instanței de fond. Pe de altă parte restructurarea activității C.N.L. Oltenia, are implicații de care instanța de apel, făcând aplicarea principiului rolului activ, a ținut seama, critica recurentei urmând a fi înlăturată.
în ce privește critica privind terenul din extravilan pentru care reclamantul primește despăgubiri conform Legii nr. 1/2000, aceasta nu poate fi primită. Nici instanța de apel și nici instanța de fond nu au dispus privind acest teren tocmai în considerarea faptului că sunt incidente dispozițiile Legii nr. 1/2000 nu ale Legii nr. 10/2001.
Cu aceleași considerente se respinge critica privitoare la faptul că reclamantul primește despăgubiri de două ori, în realitate despăgubirile sunt pentru imobile diferite cu regim juridic diferit.
Critica referitoare la faptul că întinderea terenului și contravaloarea oferită nu sunt corect stabilite nu poate fi primită. La instanța de fond s-au formulat obiecțiuni de către ambele părți la rapoartele de expertiză întocmite la care s-a răspuns, așa încât reluarea în recurs a obiecțiunilor nu poate fi primită ca o critică pertinentă.
Mai sunt invocate critici privind faptul că reclamantul era îndreptățit la titluri de valoare, că trebuia introdus în cauză Ministerul Finanțelor Publice și că prin Decretul nr. 183/1976 terenul a intrat în proprietatea statului. Toate aceste critici sunt înlăturate prin aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 care au fost respectate de instanța de fond și de apel.
Pentru toate aceste considerente recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3810/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3720/2005. Civil → |
|---|
