ICCJ. Decizia nr. 3873/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3873
Dosar nr. 11229/200.
Şedinţa publică din 11 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Cluj sub nr. 4378 din 5 mai 2003, reclamanţii I.V.D. şi S.V., în contradictoriu cu Primarul Municipiului Cluj Napoca au solicitat anularea Dispoziţiei nr. 1423 din 10 aprilie 2003 emisă de primar, urmare a notificării în temeiul Legii nr. 10/2001 privind restituirea în natură a suprafeţei de 600 mp teren expropriat, liber de construcţie.
În motivarea cererii reclamanţii au arătat, că terenul în litigiu a aparţinut părinţilor lor I.I. şi A., decedaţi şi a fost expropriat prin Decretul nr. 213/1984 în scopul construirii unor blocuri de locuinţe, care nu s-au executat, rămânând liber. Urmare notificării întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001, prin care au solicitat restituirea terenului în natură, arată în continuare reclamanţii, Primarul Municipiului Cluj Napoca a emis Dispoziţia nr. 1423 din 10 aprilie 2003 prin care le-a respins cererea acordându-le măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de 300 mp.
Prin sentinţa civilă nr. 1148 din 19 noiembrie 2003, al cărui dispozitiv s-a completat prin sentinţa civilă nr. 1 din 7 ianuarie 2004, Tribunalul Cluj, secţia civilă, a admis contestaţia, în consecinţă a anulat în parte Dispoziţia nr. 1423/2003 emisă de Primarul Municipiului Cluj Napoca, în sensul că a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 563,5 mp situat în Cluj şi intabularea dreptului de proprietate a reclamanţilor asupra acestei suprafeţe cu titlu de retrocedare în temeiul legii.
A reţinut tribunalul, pe baza expertizei efectuate în cauză, că doar suprafaţa de 36,5 mp se află în zonă de sistematizare afectată pentru alei şi scări, iar restul este liber neexistând confirmare că ar aparţine domeniului public sau că se încadrează ca sit arheologic.
Soluţia pronunţată de tribunal, a fost menţinută de Curtea de Apel Cluj, care, prin Decizia civilă nr. 374/A din 19 februarie 2004 a respins, ca nefondate apelurile reclamanţilor şi pârâtului.
Împotriva deciziei au declarat recurs atât reclamanţii, cât şi pârâtul.
În recursul lor întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanţii au criticat Decizia pentru nelegalitate şi netemeinicie susţinând, ca şi în apel, că instanţele nu au ţinut seamă de opinia expertului care a prevăzut posibilitatea dezafectării scărilor de pe amplasament şi refacerea parţială a acestora, concluzionând la lit. f) din raportul de expertiză, că prin restituirea întregii suprafeţe foştilor proprietari se poate sigura accesul în zonă a pietonilor şi că scările sunt supradimensionate (au lăţimea de 5 m, deşi aleile pietonale au în mod normal 2 m lăţime), nu sunt folosite de pietoni iar pentru construirea lor nu s-a făcut dovada existenţei vreunei aprobări sau a vreunui plan.
Pârâtul a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi reiterând motivele din apel a susţinut, că terenul nu era susceptibil de a fi restituit în natură, întrucât se afla în zonă sistematizată şi era afectat parţial de investiţii. Că expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză de ing. L.V. nu a evidenţiat corect: amplasarea scărilor de acces spre străzile P. şi M., la centrala termică din zonă, suprafaţa afectată fiind de 90,0 mp şi nu 36,5 mp; nu a fost evidenţiat în plan trotuarul care mărgineşte str. B. având în acea zonă o lăţime de 3,0 m pe o lungime de 14,5 m, deci nu se regăsesc 43,5 mp; nu a poziţionat traseul instalaţiei de alimentare cu apă potabilă aflat la cca. 3,0 m de la marginea scările de acces şi care ocupă cca. 70,0 mp, nespecificându-se nici zona de protecţie RAJAC pentru conductele de apă. A mai susţinut pârâtul că terenul este amplasat la limita zonei de protecţie arheologică menţionată în Monitorul Oficial al judeţului Cluj, indicativ 13 A 0003 pag. 60 poz. 18.
Ambele recursuri sunt nefondate.
Referitor la recursul reclamanţilor care solicită restituirea şi a suprafeţei de 36,5 mp afectate de alei şi scări, motivele invocate de aceştia, nu pot fi reţinute.
Corect a motivat curtea de apel menţinând soluţia tribunalului, că modalitatea de soluţionare a cererii formulate de persoana îndreptăţită, adică restituirea în natură a imobilului sau stabilirea unor măsuri reparatorii prin echivalent, are în vedere situaţia imobilului la data notificării.
În acest sens sunt dispoziţiile pct. 10.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, aprobate prin HG nr. 498/2003, potrivit cărora „în toate cazurile entitatea investită cu soluţionarea notificării are obligaţia, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul şi vecinătăţile şi totodată de a verifica destinaţia actuală a terenului solicitat şi a subfeţei acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existenţa pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate etc.).
În raport de aceste prevederi legale motivele invocate de recurenţii-reclamanţi, sunt lipsite de relevanţă, fiind de reţinut doar faptul că la această dată, parte din imobilul solicitat, respectiv, 36,5 mp este afectată unor căi de acces.
În ce priveşte recursul declarat de pârât sunt de reţinut prevederile art. 1 alin. (1) şi art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora imobilele preluate în mod abuziv, de regulă se restituie în natură, în starea în care se află la data cererii de restituire, precum şi prevederile art. 10 alin. (1) din lege care prevăd că „în situaţia imobilelor preluate în mod abuziv şi demolate" total sau parţial restituirea în natură se dispune pentru terenul liber şi pentru construcţiile rămase nedemolate, urmând să se respecte documentaţiile de urbanism legal aprobate".
Primarul Municipiului Cluj Napoca a emis Dispoziţia nr. 1423 din 10 aprilie 2003 prin care a respins cererea de restituire în natură, motivând că terenul se află situat în zona sistematizată, afectată parţial de investiţii, aparţine domeniului public şi este în zona unui sit arheologic.
Expertiza tehnico-juridică efectuată în cauză de ing. L.V. a stabilit că din suprafaţa revendicată de 600 mp, doar o porţiune de 36,5 mp aparţine domeniului public fiind afectată de alei (scări), restul terenului fiind liber de construcţii şi că acest teren, conform Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor, nu se încadrează ca sit arheologic şi nici nu a fost încadrat anterior.
Constatările expertului sunt susţinute de nota internă nr. 568/2003 a Direcţiei Domeniului Public şi Privat din Consiliul local al Municipiului Cluj Napoca în care se menţionează că imobilul situat în strada B. nu se află în evidenţa acestei direcţii.
Se reţine că, nici una din părţi nu a făcut obiecţiuni la raportul expertiză, la judecarea fondului şi nici în apel nu a solicitat efectuarea unei alte expertize.
În atare situaţie, susţinerile recurentului-pârât în sensul că unele porţiuni din teren, respectiv 43,5 mp şi 70 mp ar fi afectate de trotuar sau conducte de alimentare cu apă potabilă nu sunt dovedite şi nu pot fi reţinute.
Faţă de aceste considerente, hotărârile pronunţate în cauză sunt legale şi temeinice, recursurile declarate de reclamanţii I.V.D. şi S.V., precum şi de pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca urmând a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanţii I.V.D. şi S.V. şi de pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 374/A din 19 februarie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3891/2005. Civil. Stabilirea competenţei | ICCJ. Decizia nr. 3875/2005. Civil → |
|---|
