ICCJ. Decizia nr. 3913/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 5474 din 12 noiembrie 2003, Judecătoria Drobeta Turnu-Severin a respins acțiunea formulată de Direcția Sanitară Veterinară Mehedinți, în contradictoriu cu pârâtul D.I., ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamanta a cerut să se constate că, în urma desfacerii contractului de muncă al pârâtului și atacării de către pârât a deciziei prin care s-a luat această măsură, a fost obligată la plata sumei de 887.000.000 lei și să fie anulată investirea sentinței civile nr. 6322 pronunțată în dosarul nr. 65/E/2001.
Pârâtul a depus la dosar o cerere, intitulată cerere reconvențională, pe care instanța o apreciază ca fiind întâmpinare, pentru că într-o cauză civilă nu se pot formula pretenții provenind din săvârșirea unei infracțiuni pentru care nu există hotărâre judecătorească de condamnare.
Reține instanța de fond, că acțiunea formulată de reclamantă este inadmisibilă, pentru că se cere să se constate că este nulă a doua investire cu formulă executorie a unei hotărâri judecătorești, deși aceasta are posibilitatea să atace încheierea de investire, conform art. 3733C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 233 din 23 februarie 2004, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondate apelurile declarate de ambele părți.
Referitor la apelul declarat de reclamantă se reține că, potrivit art. 111 C. proc. civ., pe calea acțiunii în constatare se poate cere constatarea existenței sau inexistenței unui drept al pârâtului, iar acțiunea în constatare are caracter subsidiar. Or, în cauză, reclamanta, care urmărește să obțină anularea încheierii prin care s-a investit cu formulă executorie sentința civilă nr. 6322/1997 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, precum și a actelor de executare, are calea contestației la executare.
în privința apelului declarat de pârât, se reține că chiar acesta confirmă faptul că cererea este un denunț penal pentru săvârșirea unor infracțiuni de către angajații reclamantei. De aceea, instanța de fond nu putea să rezolve pe calea acțiunii civile acest denunț, iar din adresa nr. 5173/VIII/2001, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, rezultă că prin rezoluția nr. 735/P/2001 s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale pentru infracțiunile prevăzute de art. 84 din Legea nr. 168/1999 și art. 246,art. 289,art. 291,art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs ambele părți.
Reclamanta, fără să invoce vreun motiv de recurs, arată că își menține motivele indicate în acțiune și în cererea de apel și precizează că instanțele nu s-au pronunțat asupra faptului că sentința civilă nr. 6322/1997 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin a fost investită a doua oară cu formulă executorie, deși obligația a fost stinsă prin plată.
Pârâtul, care, de asemenea, nu indică vreun motiv de recurs, arată că instanțele au refuzat să judece cererea reconvențională și cere ca, potrivit art. 2781 _i 2 C. proc. pen., această cerere să fie trimisă instanței de fond pentru a verifica modul în care a fost falsificat carnetul său de muncă.
Ambele părți au depus la dosar întâmpinări, prin care, în esență, au susținut că recursul formulat de cealaltă parte este neîntemeiat.
Pentru considerentele la care ne vom referi în continuare, se va constata nul recursul declarat de reclamantă și se va lua act de renunțarea pârâtului la judecata recursului declarat de acesta.
Conform art. 3021lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele de recurs vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs care, potrivit art. 301 C. proc. civ., este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs, prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat.
în prezenta cauză, reclamanta, căreia hotărârea atacată i-a fost comunicată la data de 11 martie 2004, a declarat recurs în termenul legal, la data de 22 martie 2004, fără să indice vreun motiv de recurs și să formuleze critici care să facă posibilă încadrarea în art. 304 C. proc. civ.
Susținerile recurentei că își menține motivele indicate în acțiune și în cererea de apel, că sentința civilă nr. 6322/1997 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin a fost investită a doua oară cu formulă executorie și că obligația a fost stinsă prin plată, nu privesc soluția respingerii acțiunii ca inadmisibilă, pronunțată prin sentința instanței de fond, păstrată prin hotărârea atacată.
Prin urmare, constatându-se că reclamanta nu s-a conformat exigențelor cerute de art. 3021lit. c) și art. 303 C. proc. civ., conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., a fost constatat nul recursul declarat de aceasta.
în privința recursului declarat de pârâtul D.I., scutit de taxe de timbru conform art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997, potrivit art. 246 C. proc. civ., s-a luat act de declarația acestuia, făcută în instanță la termenul din 12 mai 2005, că renunță la judecată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3874/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3863/2005. Civil → |
|---|
