ICCJ. Decizia nr. 3970/2005. Civil

Prin încheierea pronunțată în Camera de consiliu la data de 25 noiembrie 2003, Judecătoria Ploiești a admis cererea de executare silită a sentinței nr. 1170 din 11 octombrie 2000, formulată de Biroul executorului judecătoresc P.C. la cererea creditorilor M.N. și M.M., privind pe debitorii SC P.C.C.I. SRL Filipeștii de Pădure și P.I.

împotriva acestei încheieri au declarat apel debitorii, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, fără a dezvolta însă motivele de apel.

Prin decizia civilă nr. 195 din 29 ianuarie 2004, Curtea de Apel Ploiești a anulat ca netimbrat apelul declarat de debitoarea SC P.C.C.I. SRL și ca insuficient timbrat apelul declarat de debitorul P.I., reținând în motivare că apelații nu au respectat dispozițiile Legii nr. 146/1997, deși au fost citați cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.

împotriva acestei decizii au declarat recurs debitorii SC P.C.C.I. SRL și P.I., invocând nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

în esență, recurenții au criticat hotărârea sub aspectul faptului că instanța de apel le-a încălcat dreptul la apărare prevăzut de art. 156 C. proc. civ., întrucât deși au formulat cerere pentru acordarea unui termen în vederea angajării unui apărător și pentru a formula motivele de apel, această cerere a fost respinsă, iar apelul a fost considerat ca netimbrat și respins în consecință.

Recurentul P.I. a mai precizat că cererea de amânare a formulat-o atât în nume propriu, cât și ca reprezentant al SC P.C.C.I. SRL.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 156 alin. (1) C. proc. civ., instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată.

La data de 28 ianuarie 2004, debitorul P.I. a formulat și depus la dosar o cerere de amânare a cauzei pentru a-și angaja apărător și a formula motivele de apel, precizând că din cauza unor motive medicale nu a putut lua legătura cu un avocat. A atașat acestei cereri și taxa judiciară de timbru de 34.000 lei și timbru judiciar de 1.500 lei.

Instanța de apel a respins cererea de amânare a cauzei cu motivarea că apelantul avea suficient timp pentru a-și angaja apărător de la data primirii citației și până la primul termen de judecată.

Din examinarea circumstanțelor cauzei rezultă că recurentul a primit citația pe data de 19 ianuarie 2004, pentru termenul de judecată din 29 ianuarie 2004, deci cu aproximativ 8 zile lucrătoare înainte de termenul de judecată, neavând posibilitatea să ia legătura cu un avocat datorită unor motive medicale (chiar dacă nu au fost dovedite, nu pot fi ignorate).

Pe de altă parte, recurentul a depus odată cu cererea de amânare și o taxă judiciară de timbru în cuantum de 34.000 lei și timbru judiciar de 1.500 lei.

Prin urmare, cererea de amânare a cauzei nu avea ca scop tergiversarea judecății și nu putea fi apreciată ca un abuz de drept procesual de natură a conduce la respingerea ei.

Dimpotrivă, din cele expuse rezultă că recurentul și-a exercitat drepturile procesuale cu bună credință și deci instanța trebuia să

analizeze cererea de amânarea a cauzei în acest context.

în consecință, măsura instanței de respingere a cererii de amânare a judecării recursului apare ca o încălcare a dreptului de apărare și prin urmare este nelegală.

Față de cele ce preced, în raport cu dispozițiile art. 312 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 313 C. proc. civ., recursul a fost admis, a fost casată decizia nr. 195 din 29 ianuarie 2004 a Curții de Apel Ploiești și s-a trimis cauza aceleiași instanțe pentru judecarea apelului.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3970/2005. Civil