ICCJ. Decizia nr. 3958/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 8 aprilie 2003, reclamantul Z.U. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria orașului Vălenii de Munte să se dispună anularea dispoziției nr. 73 din 10 martie 2003 emisă de Primarul orașului Vălenii de Munte prin care i s-a respins cererea de restituire prin echivalent a terenului în suprafață de 423 mp.
în motivarea contestației s-a arătat că autorii reclamantului au fost proprietarii unui teren în suprafață de 2.065 mp, în anul 1963 fiind obligați să lase liberă suprafața de 243 mp pentru amenajarea unei străzi.
Prin sentința civilă nr. 1100 din 5 noiembrie 2003, Tribunalul Prahova a respins ca neîntemeiată contestația, reținându-se că reclamantul nu a făcut dovada că terenul a fost preluat în mod abuziv, conform prevederilor Legii nr. 10/2001 și neavând deci dreptul la măsuri reparatorii.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, considerând că în mod greșit prima instanță a apreciat că terenul în litigiu nu a fost preluat abuziv de către stat.
Prin decizia civilă nr. 716 din 11 martie 2004, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul reclamantului și a schimbat în tot sentința nr. 1100 din 5 noiembrie 2003, în sensul că a admis contestația formulată și a anulat dispoziția nr. 73 din 10 martie 2003, constatând că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent în baza Legii nr. 10/2001, pentru terenul în suprafață de 423 mp.
în considerentele deciziei s-a reținut că terenul în litigiu a fost preluat de organele locale ale administrației de stat din Vălenii de Munte fără temei legal, fără a exista un act normativ de preluare, astfel încât reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent, terenul făcând parte în prezent din domeniul public al orașului.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Primarul orașului Vălenii de Munte, criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a susținut, în esență, că preluarea terenului în litigiu nu a fost abuzivă, cedarea terenului fiind făcută de bună voie de către autorii reclamantului (alături de alți vecini proprietari) pentru realizarea străzii Soarelui.
Intimatul Z.U. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei Curții de Apel Ploiești.
Recursul este nefondat.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 602/403 din 14 august 1956, autorii reclamantului, Z.Ș. și Z.I., au dobândit în proprietate un teren în suprafață de 2065 mp din care, în anul 1963, a fost preluată suprafața de 423 mp pentru înființarea unei străzi.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, terenul face parte în prezent din strada S., aparținând domeniului public al orașului Vălenii de Munte.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001, prin imobile preluate abuziv se înțelege: "orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat".
în speță, terenul în litigiu a fost preluat de organele locale ale administrației de stat din Vălenii de Munte fără un act normativ de preluare, de altfel pârâta recunoscând în fața primei instanțe că nu a existat un decret de expropriere.
Nu poate fi reținută susținerea recurentului că terenul a fost cedat de bună voie de autorii reclamantului, care doreau, alături de alți vecini proprietari, realizarea unei străzi, această susținere nefiind dovedită de recurent, căruia îi revenea sarcina probei, conform art. 1169 C. civ.
Prin urmare, terenul în litigiu fiind preluat în mod abuziv, fără titlu valabil, reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
în consecință, criticile recurentului nu se circumscriu motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., considerent pentru care, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3917/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3814/2005. Civil → |
|---|
