ICCJ. Decizia nr. 4045/2005. Civil
| Comentarii |
|
Obiectul cererii în cauză îl constituie notarea în C.F. 142 Predeal, cu caracter nedefinitiv, a somației emisă la 6 noiembrie 2003 în dosarul execuțional nr. 218/2003, în vederea începerii executării silite pentru recuperarea creanței în sumă de 524.490.263 lei, reprezentând debit și cheltuieli de executare în favoarea creditorului Ș.L.E.
Cererea introdusă de Biroul Executorului Judecătoresc A.R.L. a fost admisă prin încheierea din 6 noiembrie 2003 a Biroului de Carte funciară a Judecătoriei Brașov, soluție menținută de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, care, prin decizia nr. 43/Ap din 22 ianuarie 2004 a respins apelul formulat de petenta SC T.P. SRL.
încheierea primei instanțe s-a dat în camera de consiliu, fără citarea părților, conform dispozițiilor art. 81 pct. 15 din Decretul-lege nr. 115/1938, procedura în materia înscrierii și rectificării în C.F. fiind fără echivoc, necontencioasă, supusă dispozițiilor art. 331-339 C. proc. civ. (Cartea a IV-a "Dispoziții generale privitoare la procedurile necontencioase").
Conform art. 721 C. proc. civ., dispozițiile acestui cod alcătuiesc procedura de drept comun în materie civilă și comercială, ele aplicându-se și în materiile prevăzute de alte legi în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții potrivnice.
Or, conform art. 339 alin. (3) C. proc. civ., apelul împotriva încheierii date de președintele judecătoriei se judecă de tribunal, textul fiind aplicabil tuturor încheierilor din procedura necontencioasă, pronunțate de judecător.
Astfel, soluționarea cererii de către un judecător nu poate să atribuie competența judecării apelului curții de apel, iar când cererea se soluționează de președintele instanței, apelul să rămână de competența tribunalului.
O asemenea divizare a competenței judecării apelului în aceeași cerere nu poate fi primită, fiind în contradicție cu principiul unicității căilor de atac, astfel că formularea din art. 339 alin. (3) C. proc. civ. ("apelul împotriva încheierii date de președintele judecătoriei_") trebuie interpretată nu exclusivist literal ci, în primul rând, sistematic și teleologic.
într-o atare situație, competența judecării apelului este cârmuită de norma specială din procedura necontencioasă și nu de norma de drept comun din art. 3 pct. 2 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 58/2003.
Drept consecință, decizia curții de apel este pronunțată de o instanță necompetentă, astfel că a fost casată iar, conform art. 312 alin. (6) C. proc. civ., cauza a fost trimisă Tribunalului Brașov pentru soluționarea apelului declarat împotriva încheierii din 6 noiembrie 2003 a Judecătoriei Brașov.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3971/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4052/2005. Civil → |
|---|
