ICCJ. Decizia nr. 4102/2005. Civil

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 4102

Dosar nr. 10593/200.

Şedinţa publică din 18 mai 2005

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 303/2004 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul V.L. împotriva sentinţei civile nr. 125/2004 menţinându-se astfel soluţia de respingere a cererii acestui reclamant, de obligare a pârâtei Asociaţia proprietarilor „Naghy Istvan" din Miercurea Ciuc să-şi instaleze contoar separat pentru consumul de energie electrică şi gaz metan din uscătoria şi pivniţele blocului în care el locuieşte.

În fundamentarea hotărârii sale, Curtea de Apel a reţinut ca fiind corectă argumentarea adusă de prima instanţă conform căreia, uscătoria a fost închiriată unei case de amanet cu acordul tuturor locatarilor, deci şi al reclamantului, iar cheltuielile aferente acestui spaţiu, sunt suportate de cel care îl foloseşte.

Cât priveşte pivniţele, acestea au statut de proprietate comună şi deci, cheltuielile aferente sunt tot comune şi se suportă de locatari în mod proporţional.

Împotriva deciziei Curţii de Apel a declarat recurs în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., reclamantul V.L., recurs prin care i-a adus următoarele critici:

Ambele instanţe au ignorat faptul că, nici în uscătorie şi nici în pivniţe, unde sunt instalate o serie de aparate electrice, nu sunt montate contoare aşa încât, consumul de energie electrică şi apă lunară, este achitat de către reclamant prin adăugarea la cheltuielile sale, a costului pierderilor înregistrate în bloc, la aceste două categorii de servicii.

Tot în mod greşit s-a reţinut faptul că nu şi-ar fi motivat în drept acţiunea când în realitate, aceasta a fost întemeiată pe prevederile art. 39 din Normele Metodologice pentru organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, precum şi a dispoziţiilor Codului civil privitoare la îmbogăţirea fără justă cauză.

Examinând recursul reclamantului prin prisma criticilor formulate, se constată că, acesta este nefondat.

Astfel, nemotivarea în drept a cererii reclamantului, nu a constituit motiv de respingere a acţiunii în condiţiile în care, prin prisma stării de fapt, a putut fi determinat obiectul acesteia şi deci, temeiul juridic.

Prin prisma acestei stări de fapt, s-a concluzionat în mod corect faptul că, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei de a instala contoare separate pentru consumul de energie electrică şi gaze naturale, atât la uscătoria cât şi la pivniţele blocului, în vederea scutirii acestuia de la plata pierderilor la cheltuielile comune de întreţinere.

În condiţiile în care, pârâta a arătat că toate cheltuielile aferente uscătoriei sunt suportate de casa de amanet căreia i s-a închiriat acest spaţiu cu acordul inclusiv al reclamantului şi că, această casă de amanet este deconectată de la sura comună de gaz şi curent, acest capăt de cerere, nu putea fi admis. Aceasta deoarece, potrivit art. 1169 C. civ., reclamantului îi revenea sarcina de a proba contrariul celor menţionate de pârâtă în întâmpinare, pentru simplul motiv că legiuitorul pretinde că cel ce face o afirmaţie în faţa instanţei, trebuie s-o dovedească.

Aşadar, nedovedind nici faptul conectării la sursa comună, nici consumul din cota reclamantului, nici existenţa pierderilor şi nici plata acestora, reclamantul nu a dovedit îmbogăţirea fără just temei a pârâtei, îmbogăţire pe care a invocat-o ca fiind temeiul juridic al acţiunii sale.

Pe de altă parte, reclamantul nu a depus nici contractul de închiriere al uscătoriei pentru a se putea stabili calitatea procesuală eventuală a pârâtei, prin prisma părţilor contractante şi pentru a se putea verifica respectarea sau nu a clauzelor contractuale analizate prin prisma obiectului acţiunii.

Cât priveşte pivniţele, chiar dacă reclamantul nu posedă spaţiu din acestea, cheltuielile sunt comune, urmând regimul juridic al acestor spaţii care, au fost declarate de pârâtă ca fiind comune, iar reclamantul a confirmat tacit această împrejurare.

Pentru aceste considerente, urmează a se concluziona că, prin criticile formulate, recurentul nu a dovedit a fi îndeplinit nici unul din motivele de recurs, urmând ca pe cale de consecinţă, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de V.L. împotriva deciziei civile nr. 303/A din 4 mai 2004 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 18 mai 2005.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4102/2005. Civil