ICCJ. Decizia nr. 4103/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4103
Dosar nr. 10699/200.
Şedinţa publică din 18 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 30 iunie 2003 reclamanta Ş.E. a chemat în judecată pe pârâtul G.N. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat să-i restituie cantitatea de 5000 kg fân pe care l-a ridicat fără drept din fânarul numitei M.I., fânar ce a făcut obiectul unui proces de partaj succesoral ce s-a desfăşurat între părţi.
Reclamanta şi-a preţuit cantitatea de 5.000 kg de fân la suma de 25.000.000 lei.
Investită cu soluţionarea acţiunii, Judecătoria Horezu, prin sentinţa civilă nr. 1609 din 16 decembrie 2004, a admis în parte acţiunea reclamantei şi l-a obligat pe pârât să-i plătească suma de 24.985.000 lei reprezentând contravaloarea a 4.997 kg fân şi la 2.751.430 lei cheltuieli de judecată.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de pârâtul G.N. a fost admis de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 669/A din 1 aprilie 2004, a schimbat în parte hotărârea judecătoriei în sensul că l-a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 8.000.000 lei cu titlu de despăgubiri, în loc de 24.985.000 lei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Ş.E. care a cerut casarea hotărârii dată în apel şi menţinerea sentinţei.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 2821 alin. (1) C. proc. civ., în redactarea în vigoare la data de 30 iunie 2003 (data introducerii acţiunii, modificare introdusă prin art. I pct. 94 din OUG nr. 138/2000), nu sunt supuse apelului, printre altele, şi hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind obligaţii de plată a unei sume de bani sau de predare a unui bun mobil, în valoare de până la 200 milioane lei inclusiv.
Una din regulile generale referitoare la instituirea şi exercitarea căilor de atac este legalitatea căilor de atac, ceea ce înseamnă că ele sunt instituite de lege. O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituţional. Art. 129 din legea fundamentală evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora trebuie să se realizeze în condiţiile legii. De aceea, legalitatea căilor de atac implică şi consecinţa că menţiunea greşită făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părţii o cale de atac pe care legea însăşi nu a prevăzut-o sau, dimpotrivă, nu-i răpeşte părţii calea de atac pe care legea i-a conferit-o.
În speţă, se constată că obiectul acţiunii introductive de instanţă constă într-o cerere, introdusă pe cale principală, prin care reclamanta a cerut obligarea pârâtului să-i predea un bun mobil a cărui valoare nu depăşeşte suma de 200 milioane lei. Întrucât, potrivit textului citat, legiuitorul a înţeles ca în atare cauze să suprime apelul, calea de atac exercitată de partea nemulţumită de hotărârea primei instanţe, nu putea fi decât recursul, fiind fără relevanţă, conform principiului enunţat al legalităţii, ce cale de atac a fost menţionată în hotărârea atacată sau cum a fost ea calificată de instanţa care a soluţionat-o.
Cum singura cale de atac de reformare împotriva hotărârii judecătoriei nu putea fi decât recursul şi cum calea de atac, odată promovată, s-a epuizat prin simplul fapt al exerciţiului ei, cel de al doilea recurs declarat în aceeaşi cauză se priveşte ca inadmisibil şi va fi respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta Ş.E. împotriva deciziei civile nr. 669/A din 1 aprilie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4104/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4102/2005. Civil → |
|---|
