ICCJ. Decizia nr. 4124/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4124
Dosar nr. 11356/200.
Şedinţa publică din 19 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 9952 la data de 18 iunie 2003 la Biroul de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria Constanţa, petentul M.I., prin Biroul Notarului Public S.M., a solicitat intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului construcţie din comuna Corbu şi a dreptului de habitaţie viageră în favoarea numiţilor M.Ş. şi M.
Biroul de Carte Funciară din cadrul Judecătoriei Constanţa prin încheierea nr. 9952/2003, a respins cererea formulată de M.I. pentru intabularea dreptului de proprietate asupra construcţiei şi a dreptului de habitaţie viageră în favoarea lui M.Ş. şi M. cu notarea respingerii în partea C III a C.F. nr. 262.
S-a reţinut că, prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr. 3141/2002 a B.N.P. S.M., M.I. a dobândit de la M.Ş., V.S., I.G. imobilul alcătuit din teren în suprafaţă de 700 mp şi o construcţie compusă din 3 camere şi dependinţe situată în comuna Corbu.
Biroul de Carte Funciară a motivat că locuinţa a fost ridicată în 1969, iar autorizaţia de construcţie era obligatorie din 1958. În aceste condiţii dreptul asupra construcţiei nu putea fi înstrăinat.
Dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 7/1996 sunt imperative, iar în speţa de faţă s-a apreciat că aceste condiţii prevăzute de lege nu sunt îndeplinite.
B.N.P. S.M. a declarat apel împotriva încheierii nr. 9952/2003 a Biroului de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria Constanţa.
În motivarea apelului s-a arătat că prin încheierea pronunţată Biroul de Carte Funciară nu s-au respectat dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 şi art. 11 alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege. Prin aceste texte legiuitorul a înţeles să dea efecte juridice posesiei exercitate sub nume de proprietar chiar în cazul în care posesorul nu are titlul de proprietate.
Ultima transmitere s-a efectuat prin act autentic, ce îndeplineşte cerinţele legii şi atâta timp cât nu există o hotărâre judecătorească irevocabilă care să-l desfiinţeze, nu putea fi anulat într-o procedură necontencioasă.
Curtea de Apel Constanţa prin Decizia civilă nr. 151/C din 5 noiembrie 2003 a respins apelul, reţinând, în esenţă, că M.I. nu are nici unul din actele prevăzute de art. 22 din Legea nr. 7/1996, că pentru această construcţie nu există autorizaţie aşa cum prevede legea, că nu există nici o hotărâre judecătorească de constatare a dreptului de proprietate asupra construcţiei ca efect al accesiunii ori uzucapiunii.
În contra deciziei pronunţate de instanţa de apel, petentul prin notar public M.S. a declarat în termen legal recurs, criticând-o pentru nelegalitate.
Curtea a constatat că declaraţia de recurs formulată de petent prin notar public poartă numai semnătura notarului, acesta nefiind mandatat legal să reprezinte interesele recurentului M.I.
Prin încheierea din 9 decembrie 2004, Curtea a pus în vedere recurentului să depună mandatul dat notarului, acesta neconformându-se dispoziţiilor luate de instanţă până la data pronunţării dosarului.
Faţă de cele de mai sus urmează ca recursul să fie respins ca inadmisibil, fiind declarat de o persoană fără calitate procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de S.M. pentru petentul M.I. împotriva deciziei civile nr. 151/C din 5 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 19 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4151/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4071/2005. Civil → |
|---|
