ICCJ. Decizia nr. 4149/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 434/2004 pe rolul Judecătoriei Focșani, reclamantul C.Ș. a chemat în judecată pe pârâții M.N. și M.P., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună constatarea simulației cu privire la contractul de întreținere, autentificat sub nr. 1068 din 7 martie 2001, la B.N.P. O.M. și a contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 1067 din 7 martie 2001 și respectiv 843 din 22 martie.
în motivarea acțiunii, a arătat că prin cele trei contracte autorul părților a înstrăinat către pârâtă mai multe bunuri imobile, respectiv casă de locuit și mai multe terenuri, în scopul de a le scoate din masa succesorală, neplătindu-se prețul stipulat în contract, și care sunt de fapt donații simulate.
La data de 9 februarie 2004 pârâta M.P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât cele trei contracte reprezintă voința reală a părților, neexistând nici o convenție scrisă prin care să se contrazică conținutul actelor publice.
Prin sentința civilă nr. 1950 din 17 mai 2004, a Judecătoriei Focșani, a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul C.Ș. împotriva pârâților M.N. și M.P.
A fost obligat reclamantul să plătească pârâților suma de 1.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, a reținut, în esență, că din probele administrate, respectiv depoziția martorului V.G., coroborată cu răspunsul la interogatoriul luat pârâtei M.P., a rezultat că cele două contracte de întreținere au reflectat voința reală a părților, în sensul că pârâta a acordat întreținere defunctului C.T., timp de aproximativ 10 ani, chiar și într-o perioadă anterioară încheierii celor două contracte de întreținere.
în ceea ce privește contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1067 din 7 martie 2001, privind vânzarea-cumpărarea suprafeței de 1009 mp teren, situat în intravilanul comunei Câmpineanca județul Vrancea, instanța de fond a reținut că reclamantul nu a făcut dovada că părțile ar fi încheiat în realitate un contract de donație.
De altfel, în contract se menționează expres faptul că, prețul a fost plătit în momentul încheierii actului.
împotriva acestei soluții, a declarat apel reclamantul C.Ș., invocând netemeinicia și nelegalitatea acesteia, întrucât art. 1191 C. civ., a fost greșit aplicat.
în speță, prețul nu a fost plătit, nu a fost acordată întreținere defunctului întrucât acesta avea posibilități materiale, iar înstrăinarea a fost în realitate un act de donație.
Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 1322A din 21 octombrie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul C.Ș. împotriva sentinței civile nr. 1950 din 17 mai 2004 pronunțate de Judecătoria Focșani, cu motivarea că dispozițiile art. 1191 C. civ., au fost corect interpretate și aplicate, reclamantul nefăcând dovada că prin actele încheiate s-a urmărit înlăturarea sa de la moștenire, părțile fiind rude (frați și soră).
împotriva susmenționatei decizii a declarat recurs reclamantul C.Ș., întemeindu-l pe prevederile art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ. și susținând în esență, că cele două contracte de întreținere nu conțin nici un preț, iar cel stipulat în contractul nr. 843/1996 este de natură să arate că nu a avut loc o vânzare, ci o înzestrare a intimaților care mai dețin o locuință în Focșani.
A mai susținut că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare și nici asupra unei dovezi administrate, referitor la contractul de întreținere nr. 1068 din 7 martie 2001.
Recursul este nefondat.
Prin acțiunea în declararea simulației, partea interesată cere instanței să constate că primul act este cel real, iar cel de-al doilea, cel public și aparent, este inexistent, simulat și, ca atare, să-l înlăture, restabilind astfel raportul juridic real dintre părțile contractante.
Proba contractului real și secret se face potrivit normelor de drept comun, cu respectarea dispozițiilor art. 1191 C. civ.
Potrivit textului invocat, dacă obiectul contractului are o valoare ce depășește 250 lei, dovada nu se poate face decât prin act autentic sau prin act sub semnătură privată.
în raporturile dintre părți și terți, acestea nefiind părți contractante, pot dovedi faptul simulației prin orice mijloc de probă admis de lege.
Or, din probele administrate rezultă că cele două contracte încheiate au reflectat voința reală a părților, în sensul că pârâta a acordat întreținere defunctului timp de aproximativ 10 ani, oferindu-i confort material și moral, că relațiile dintre recurent și tatăl acestuia, defunctul C.T., erau tensionate.
Pe de altă parte, calitatea de proprietar a vânzătorului din actele juridice pretins a fi simulate, îi conferea acestuia toate prerogativele de a înstrăina fără acordul recurentului din acțiune.
în consecință, recursul fiind nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a fost respins, ca atare. Ca parte căzută în pretenții potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ. recurentul a fost obligat să plătească pârâtei M.P. suma de 654.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4138/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4163/2005. Civil → |
|---|
