ICCJ. Decizia nr. 4171/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 169 din 22 martie 2004 a Judecătoriei Adjud a fost admisă cererea pentru servitute de trecere formulată de G.V. împotriva pârâtului M.I., dispunându-se obligarea acestuia de a-i permite reclamantului traversarea branșamentului electric peste proprietatea sa, precum și branșarea la stâlpul electric amplasat în curtea pârâtului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pârâtul și-a dat acordul pentru branșarea instalației electrice a reclamantului din curtea sa, dând o declarație notarială în acest sens. Ca urmare, reclamantul a procedat la încheierea contractului de furnizare a energiei electrice și demararea lucrărilor necesare pentru alimentarea cu energie electrică a construcției noi.
Pentru că pârâtul nu a mai fost de acord cu racordarea, s-a dispus obligarea acestuia la respectarea obligației asumate.
Apelul declarat de pârât împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia nr. 1308 din 20 octombrie 2004 a Curții de Apel Galați, secția civilă, prin care a fost admisă și cererea reconvențională, dispunându-se obligarea reclamantului pârât G.V. de a plăti celeilalte părți despăgubiri în valoare de 20 milioane lei. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a avut în vedere că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra cererii reconvenționale și că deși reclamantul a susținut că a achitat contravaloarea lucrărilor cerute de pârât, nu a făcut nici o dovadă în acest sens.
împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părți.
Recursul declarat de pârât nu poate fi examinat pe fond, pentru că nu a fost motivat. Au fost nesocotite astfel prevederile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. (2) care nu se regăsesc în speță.
Așa fiind urmează a se constata nul recursul declarat de pârâtul M.I.
Reclamantul G.V. critică în recurs soluția adoptată, în sensul că în mod greșit a fost obligat la plata despăgubirilor în valoare de 20 milioane lei, pentru că nu și-a asumat o astfel de obligație ce ar constitui o îmbogățire fără just temei a pârâtului.
Recursul nu este întemeiat.
Soluția dată în apel este în afara criticii, întrucât în cauză s-a făcut dovada că în adevăr pârâtul a efectuat pe cheltuiala sa lucrări de extindere a rețelei electrice de joasă tensiune pe o lungime de 130 mc, care profită în prezent și reclamantului cum despăgubirile solicitate, reprezintă o mică parte din cheltuielile efectuate de pârât pentru aducerea rețelei electrice la locuința sa, rezultă că nu se poate reține o îmbogățire fără just temei a acestuia, cum se susține prin recurs. Dimpotrivă, recurentul reclamant este beneficiarul unor lucrări, efectuate anterior de pârât și la plata echivalentului cărora este chemat să contribuie, în sensul art. 992 C. civ.
Așa fiind, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4046/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4146/2005. Civil → |
|---|
