ICCJ. Decizia nr. 4224/2005. Civil
| Comentarii |
|
I.E. a solicitat în contradictoriu cu I.A. și Consiliul Local al Municipiului Târgoviște anularea deciziei nr. 4897 din 21 noiembrie 2003 a înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 318 C. proc. civ.
în motivarea contestației în anulare a invocat dispozițiunile art. 318 C. proc. civ., deoarece instanța de recurs a abdicat de la obligativitatea examinării aspectelor de nelegalitate si netemeinicie ale deciziei instanței de apel, precizate în motivele de recurs.
Astfel, instanța a pășit la soluționarea recursului fără să fi dispus obligarea intimatei, Consiliul Local al Municipiului Târgoviște să depună decretul de expropriere și notificarea de renunțare a lui I.A. în despăgubiri bănești în schimbul acțiunilor depuse la prefectura Târgoviște.
Instanța de recurs nu a pus în discuția părților actele de proprietate, autorizația de construcție și chitanțele de plată a impozitului care atestau dreptul de proprietate al recurenților și a încălcat art. 147 C. proc. civ. deoarece încheierea de dezbateri nu cuprinde mersul dezbaterilor și susținerile părților.
în plus, înalta Curte de Casație și Justiție nu s-a pronunțat în privința despăgubirilor bănești reparatorii și morale, admițând să dispună restituirea terenului rămas neconstruit din spatele blocului.
Contestatoarea susține deasemeni că instanțele i-au încălcat dreptul de proprietate și au supus-o la tratamente inumane, deoarece nu au pus în discuția părților și nu au ținut seama de procesul verbal de demolare a imobilului, soldat cu evacuarea forțată a contestatoarei și a soțului său din apartament.
Contestația în anulare este nefondată.
în accepțiunea art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt, nu greșeli de judecată, de apreciere, interpretare sau administrarea probelor ori a dispozițiunilor legale.
în cazul în care contestația în anulare este fondată pe dispozițiunile art. 318 C. proc. civ., se impune rejudecarea recursului în limita motivului de casare omis, iar cenzurarea hotărârii urmează a se face în raport de critica formulată prin acel motiv de casare neluat în examinare.
Rezultă că, pe calea contestației în anulare nu pot fi puse în discuție acele motive de casare care au format obiect de preocupare pentru instanța de recurs, chiar dacă ele au fost precizate și soluționate printr-un răspuns comun și chiar dacă soluția pronunțată este rezultatul unei greșeli de apreciere a probelor, a ineficienței acestora sau a unei încălcări a legii. Așadar, contestația în anulare nu constituie un mijloc de reformare a hotărârii greșite date în recurs.
în speță, prin sentința civilă 523 din 2 septembrie 2002, tribunalul Dâmbovița a respins cererea petiționarilor I.A. și I.E. prin care solicitau obligarea Consiliului Local Târgoviște în baza Legii nr. 10/2001 la acordarea despăgubirilor bănești aferente construcțiilor demolate și terenului, preluate abuziv, fără titlu de Statul Român, situate în municipiul Târgoviște.
Instanța a reținut că într-adevăr imobilul a fost preluat abuziv de stat în baza Decretului 254/1980 și a aprobării planului de sistematizare a zonei și că notificarea pe care persoanele îndreptățite au adresat-o Primăriei Târgoviște a fost înaintată Prefecturii Dâmbovița spre soluționare, înțelegându-se prin acest răspuns că Primăria și-a declinat competența de soluționare.
în raport de aceste considerente, cererea petiționarilor a fost respinsă, ei fiind îndrumați sa se adreseze Prefecturii Dâmbovița pentru despăgubirile bănești ce li se cuvin.
Sentința instanței de fond a fost menținută în apel prin decizia 136 din 26 noiembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești și prin decizia 4897 din 21 noiembrie 2003 a înaltei Curți de Casație și Justiție.
Se poate lesne observa din examinarea contestației formulată de I.E. și însușită de Ionescu Aurel, că aceasta reiterează motivele de recurs care au fost deja examinate, este adevărat grupate, de către instanța de recurs și că de fapt nemulțumirea contestatorilor vizează actul de judecată și netemeinicia hotărârilor pronunțate, generată de insuficiența probelor, aspecte străine ipotezelor legale de promovare a contestației în anulare.
Oricum însă, nu se poate afirma că prin soluțiile pronunțate în toate gradele de jurisdicție, ar fi fost violat dreptul de proprietate al petiționarilor contestatori, de vreme ce Primăria Municipiului Târgoviște și-a declinat competența de soluționare a notificării în favoarea Prefecturii Dâmbovița, care urmează a se pronunța asupra măsurilor reparatorii ce se cuvin contestatorilor în schimbul construcțiilor derulate și a terenului ocupat de construcțiile prevăzute în planul de sistematizare.
Din perspectiva celor arătate mai sus, contestația în anulare formulată de I.E. a fost respinsă ca nefondată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4276/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4223/2005. Civil → |
|---|
