ICCJ. Decizia nr. 4199/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4199
Dosar nr. 26862/1/2005
Nr. vechi 10400/200.
Şedinţa publică din 28 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 1104/2005, contestatorii A.V. şi A.S. au solicitat, în contradictoriu cu Primarul Municipiului Câmpina anularea dispoziţiei nr. 3070/2004 emisă de acesta, prin care s-a stabilit dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul teren şi construcţie expropriat. S-a cerut, urmare a anulării dispoziţiei, retrocedarea terenului într-un loc cu utilităţi.
Potrivit sentinţei civile nr. 309 din 16 martie 2005 Tribunalul Prahova a admis contestaţia, a anulat dispoziţia atacată, obligând pe intimat la restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 499,70 mp situat în Câmpina, condiţionată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirilor primite cu ocazia exproprierii, actualizată cu indicele de inflaţie.
Pentru construcţia demolată s-a dispus obligarea la măsuri reparatorii prin echivalent, valoarea acestora urmând a fi stabilită prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru construcţie din valoarea construcţiei expropriate (astfel cum a fost stabilită prin raportul de expertiză efectuat).
Pentru pronunţarea acestei soluţii prima instanţă a reţinut că în mod greşit prin dispoziţia atacată s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului, stabilindu-se măsuri reparatorii prin echivalent.
În speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 întrucât, chiar dacă a fost demolată construcţia, având în vedere că nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul poate fi restituit în natură, iar pentru construcţiile demolate măsurile reparatorii trebuie stabilite prin echivalent.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Municipiul Câmpina prin Primar, care a arătat că în mod greşit a fost admisă contestaţia întrucât construcţia a fost demolată în totalitate, iar terenul se află în prezent în patrimoniul SC E. SA Câmpina, care deţine certificat de atestare a dreptului de proprietate, iar terenul este inventariat în patrimoniul acestei societăţi comerciale privatizate.
S-a mai susţinut că hotărârea primei instanţe nu ar putea fi pusă în executare deoarece Primăria nu are calitate nici de proprietar, nici de deţinător al terenului, aceasta considerându-se entitate investită cu soluţionarea notificării în temeiul art. 33 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Apelul a fost admis prin Decizia civilă nr. 921 din 23 iunie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, fiind schimbată în tot sentinţa, în sensul respingerii contestaţiei, ca neîntemeiată.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că imobilul ce a făcut obiect al notificării a fost preluat de stat prin expropriere, construcţia fiind demolată în întregime iar terenul intrând în patrimoniul SC E. SA Câmpina, societate privatizată care deţine imobilul conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
S-a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent, ca şi ale art. 33 din acelaşi act normativ (în funcţie de care, în situaţia imobilelor pentru care la art. 10 şi art. 11 a fost stabilită restituirea prin echivalent, persoana îndreptăţită adresează notificarea primăriei, iar măsurile reparatorii se determină prin dispoziţia motivată a primarului).
Totodată, instanţa de apel a constatat că, potrivit procesului-verbal de negociere încheiat de contestatori cu Primăria Câmpina, aceştia au optat pentru măsuri reparatorii prin echivalent, stabilite de altfel, potrivit dispoziţiei atacate.
În plus, contestatorii cunoşteau că terenul expropriat se află în patrimoniul SC E. SA Câmpina, dar au înţeles să notifice ca entitate deţinătoare Primăria Câmpina.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs contestatorii, care au susţinut caracterul ei nelegal, prin aceea că nu s-a dispus restituirea în natură a terenului, în condiţiile în care „au fost deblocate 5 ha teren în cartierul Muscel, ceea ce înseamnă că există teren disponibil.
Criticile nu au fost încadrate în drept, dar în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ. urmează a se aprecia că, invocându-se greşita nerestituire în natură a terenului, faţă de dispoziţiile Legii nr. 10/2001, a fost avut în vedere motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimatul a formulat întâmpinarea prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, în situaţia în care construcţia a fost demolată, iar terenul se află în patrimoniul unei societăţi comerciale, restituirea nu se poate face decât prin echivalent.
Recursul este nefondat.
Faţă de situaţia imobilului rezultată din probele administrate şi stabilită de instanţele fondului, în cauză s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 referitoare la măsurile reparatorii ce se cuvin contestatorilor.
Astfel, cu privire la construcţie, având în vedere că aceasta a fost demolată, restituirea nu se putea face decât prin echivalent, în condiţiile prevăzute de art. 10 alin. (1), (8) şi (9), cu referire la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
În ce priveşte terenul, acesta se află inclus în patrimoniul unei societăţi comerciale (SC E. SA), care deţine asupra lui certificat de atestare a dreptului de proprietate.
Cum titlul acestei societăţi nu a fost contestat, rezultă că persoana îndreptăţită nu are dreptul la restituirea în natură a terenului, ci la măsuri reparatorii prin echivalent, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
De altfel, contestatorii au optat, ca formă a măsurilor reparatorii, pentru titluri de valoare nominală, astfel cum s-a menţionat în referatul din 15 martie 2004 (fila 13, fond), pe baza căruia a fost emisă apoi dispoziţia Primarului.
Împrejurarea învederată prin motivele de recurs, potrivit căreia ar exista teren disponibil, este lipsită de relevanţă sub aspectul legalităţii soluţiei, câtă vreme contestatorii nu au vocaţia la restituirea terenului în natură.
În consecinţă, urmează să se constate că în cauză s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, astfel încât criticile de nelegalitate formulate sunt nefondate, recursul fiind respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii A.V. şi A.S. împotriva deciziei civile nr. 921 din 23 iunie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 200.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4269/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4202/2005. Civil → |
|---|
