ICCJ. Decizia nr. 4211/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4211
Dosar nr. 9977/200.
Şedinţa publică din 20 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată sub numărul 3618 din 15 decembrie 2003, P.P. a acţionat în judecată Banca Naţională a României, ca reprezentantă a Statului Român pentru a fi obligată la restituirea a două verighete din aur de 583% marcă rusească în greutate de 14 gr. sau plata contravalorii acestora la preţul Băncii Naţionale a României, valabil la data plăţii.
Judecătoria Sighetu Marmaţiei, prin sentinţa nr. 397 din 19 februarie 2004 a respins ca nefondată acţiunea reclamantei P.P.
În considerentele sentinţei, instanţa a reţinut că cele două verighete din aur de 583% marca URSS de cca. 14 grame au fost confiscate prin procesul verbal de contravenţie seria B nr. 6539666 din 10 martie 1986 care a constatat săvârşirea de către P.P. a contravenţiei prevăzută de art. 58 alin. (I) teza II şi art. 57 alin. (I) din Decretul nr. 244/1978.
Procesul verbal constatator al contravenţiei şi măsura confiscării celor două verighete au fost menţinute prin sentinţa civilă nr. 579 din 14 aprilie 1986 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, de respingere a plângerii formulată de P.P.
Faţă de o atare situaţie, instanţa a concluzionat că ridicarea obiectelor aparţinând petiţionarei nu este o măsură abuzivă, ci o sancţiune complementară contravenţiei reţinută în sarcina acesteia.
Pentru aceleaşi considerente Curtea de Apel Cluj prin Decizia nr. 1031/A din 3 mai 2004 a respins apelul declarat de P.P. împotriva sentinţei civile nr. 397 din 19 februarie 2004 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei.
În motivarea recursului declarat de P.P. împotriva deciziei nr. 1031/2004 a Curţii de Apel Cluj, ar arăta că cele două verighete care nu au fost procurate în scop de speculă, ci ca simbol al căsătoriei, au fost confiscate în timpul cercetărilor întreprinse de organele penale împotriva petiţionarei pentru infracţiunea de speculă, care în cele din urmă nu a fost confirmată. Se susţine, de petiţionară în finalul recursului, că deţinerea verighetelor din aur de către stat este abuzivă şi se impune restituirea acestora.
Recursul este nefondat.
Art. 341 din Legea nr. 261/2002 de aprobare a OUG nr. 190/2000 prevede ca persoanele fizice şi juridice ale căror obiecte din metale preţioase de natura celor prevăzute la art. 3 au fost preluate abuziv, cu încălcarea reglementărilor în vigoare de după anul 1946 şi până în anul 1990 pot solicita restituirea acestora în termen de un an de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a ordonanţei de urgenţă. Acest termen pentru formularea acţiunilor în restituirea obiectelor din metale preţioase a fost prelungit în temeiul Legii nr. 362 din 11 septembrie 2003 pentru aprobarea OUG nr. 24/2003.
Probele administrate în cauză au evidenţiat cu prisosinţă, aşa cum s-a reţinut de fapt prin sentinţa civilă nr. 397/2004 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, menţinută prin Decizia nr. 1031/2004 a Curţii de Apel Cluj că preluarea de către stat a celor două verighete aparţinând petiţionarei P.P. nu s-a făcut în mod abuziv, ci ca o sancţiune complementară, aceea a confiscării, pentru săvârşirea de către aceasta a contravenţiei prevăzută de art. 58 alin. (I) teza II şi art. 57 alin. (I) Decret nr. 244/1978 şi constatată prin procesul verbal seria B nr. 6539666 din 10 martie 1986.
Procesul verbal şi măsura confiscării au fost menţinute prin sentinţa civilă nr. 579 din 14 aprilie 1986 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei de respingerea plângerii formulată de petiţionara contravenientă P.P.
Prin confiscarea verighetelor nu au fost încălcate dispoziţiunile art. 244/1978. Împrejurarea potrivit căreia iniţial petiţionara P.P. a fost cercetată penal ocazie cu care verighetele au fost ridicate iar după aceea au fost confiscate, reţinându-se în sarcina petiţionarei doar săvârşirea unei contravenţii, nu prezintă semnificaţie sub aspectul calificării ca abuzivă a deţinerii lor de către stat, deoarece şi confiscarea contravenţională, ca sancţiune accesorie, reprezintă un suport legal de preluare a celor două verighete.
Din perspectiva celor arătate, recursul declarat de P.P. este nefondat, urmând a fi respins, potrivit art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta P.P. împotriva deciziei nr. 1031 A din 3 mai 2004 a Curţii de Apel Cluj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4187/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4219/2005. Civil → |
|---|
