ICCJ. Decizia nr. 4219/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4219
Dosar nr. 11524/200.
Şedinţa din camera de consiliu de la 20 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 9284 din 24 octombrie 2003, Judecătoria Cluj Napoca, a admis cererea înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc B.M. şi a încuviinţat executarea silită a titlului executor ce îl constituia sentinţa civilă nr. 11793/1999 a Judecătoriei Cluj Napoca, deciziile civile nr. 1352/2000 şi nr. 319/2000 ale Tribunalului Cluj şi Decizia civilă nr. 2713/2000 a Curţii de Apel Cluj, privind pe debitorii V.C. şi V.T. şi creditorul M.I.
Motivarea încuviinţării executării silite constă în îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 373 alin. (1) C. proc. civ.
Curtea de Apel Cluj, cu Decizia civilă nr. 41 din 13 ianuarie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de debitorul V.C. împotriva încheierii civile nr. 9284/2003 a Judecătoriei Cluj Napoca.
Din considerentele deciziei, rezultă că debitorul prin motivele de apel se referă la fondul cauzelor în care s-au pronunţat hotărâri ce constituie titlu executor sau la aspecte ce vizează executarea altor titluri.
Acelaşi debitor a declarat recurs împotriva deciziei nr. 41/2004 a Curţii de Apel Cluj, fără a indica nulităţile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În esenţă, recurentul arată că această instanţă nu s-a preocupat de dosarul său de executare nr. 42/2001 împotriva lui M.I. şi a Comisiei de aplicare a Legii nr. 18/1991 a comunei Cătina, pentru punerea sa în posesie conform sentinţei civile pronunţate de Judecătoria Cluj Napoca.
O a doua critică se referă la faptul că la data de 2 aprilie 2001, a achitat suma de 3.600.000 lei în care era inclusă suma pretinsă de creditor, de 1.600.000 lei.
Apreciază că incorect instanţa a încuviinţat la executare nişte titluri, în loc de sume de bani sau procese-verbale de compensare.
Recursul este nefondat.
În primul rând, se face referire la o altă cerere de executare privind punerea în posesie, care nu face obiectul acestei cauze, şi în mod corect instanţa de apel nu a analizat-o, executorul judecătoresc nesesizând instanţa cu privire la aceasta.
Cea de a doua critică este şi ea neîntemeiată deoarece, în cadrul acestei proceduri, se verifică numai îndeplinirea condiţiilor art. 373 alin. (1) C. proc. civ., fără să se administreze probe pentru stabilirea întinderii obligaţiei. O asemenea problemă se rezolva în cadrul unei contestaţii la executare, în cazul în care debitorul se considera vătămat prin executare.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de debitorul V.C. împotriva deciziei nr. 41 din 13 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Cluj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4211/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4175/2005. Civil → |
|---|
