ICCJ. Decizia nr. 4321/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 2175 din 8 mai 2000, reclamantul V.D. a chemat în judecată pârâții V.P., M.G. și G.C. pentru a fi obligați prin hotărâre judecătorească să-i restituie suma de 7500 dolari SUA și 6.000.000 lei, acțiune precizată ulterior cu privire la suma solicitată, respectiv aceea de 150.000.000 lei.
Prin cerere reconvențională pârâta M.G. a solicitat obligarea reclamantului V.D. și pârâtului V.P. să-i recunoască o contribuție de 1 parte la dobândirea mai multor bunuri ce se află în posesia acestora.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că nici reclamantul și nici pârâții nu au făcut dovada afirmațiilor din cereri.
Reclamantul a solicitat pârâților să-i restituie sumele de bani neutilizate de aceștia în scopul pentru care le-au fost trimise, o parte din bani fiind cheltuiți pentru achiziționarea de materiale de construcții, iar o altă parte pentru îmbunătățirea traiului pârâților de zi cu zi.
Nici pârâta M.G. nu a făcut dovada afirmațiilor sale, respectiv că ar fi avut vreo cotă de contribuție la achiziționarea bunurilor dobândite de părți.
Prin apelul declarat de reclamantul V.D. se critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se învederează în dezvoltarea motivelor de recurs că greșit s-a apreciat ca nedovedite pretențiile sale, în condițiile în care a făcut probe, în sensul că a trimis din SUA suma de 14.420 dolari SUA pârâților pentru a-i cumpăra pe numele lui o casă și un autoturism ARO. De asemenea, se mai susține că pârâții nu au respectat destinația bunurilor ci i-au folosit în scopuri personale.
Prin decizia civilă nr. 51/A din 8 mai 2002, Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelul reclamantului V.D. împotriva sentinței civile nr. 529 din 21 noiembrie 2001 a Tribunalului Hunedoara.
S-a reținut că potrivit art. 1169 C. civ. că “cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească", iar art. 1191 din același cod prevede că dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depășește suma de 250 lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decât prin act autentic sau prin act sub semnătură privată.
Nu s-a contestat că reclamantul stabilit în SUA a trimis diverse sume de bani, însă nu a putut face dovada cu acte a sumelor expediate pe numele pârâților sau predate personal acestora. Cert este că la declanșarea procesului în contul fratelui reclamantului se afla suma de 6000 dolari SUA, la care avea acces numai pârâtul V.P. Din scrisorile expediate de reclamant din SUA s-a putut reține că acesta i-a ajutat pe pârâți necondiționat cu diverse sume de bani.
Pe de altă parte, pârâții au anexat la dosar facturi cu care au făcut dovada achiziționării diferitelor bunuri și materiale de construcții.
în fine, s-a concluzionat că reclamantul nu a dovedit întinderea sumelor de bani date pârâților și nici proporția în care urma să fie cheltuite pentru achiziționarea de bunuri pentru ei pe de o parte și pentru el pe de altă parte, ceea ce a impus soluția de respingere a apelului.
împotriva deciziei civile nr. 51 A din 8 mai 2002 a Curții de Apel Alba Iulia în termen legal a declarat recurs reclamantul V.D.
Se susține că hotărârea este nelegală și netemeinică, deoarece s-a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, hotărârea fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
De asemenea, se arată că s-a ignorat întregul material probator propus de reclamant.
Fără a trece la examinarea cererii de recurs, se constată, potrivit înscrisului anexat la dosar, certificatul de deces, că la data de 7 februarie 2002, reclamantul V.D. a decedat.
Recursul a fost promovat la data de 27 mai 2002, de către avocatul reclamantului care l-a reprezentat în celelalte faze procesuale, deci după decesul acestuia (7 februarie 2002).
Față de această împrejurare, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantului, care este o excepție de fond peremptorie, absolută.
în acest sens trebuie avut în vedere că în procesul civil poate fi parte numai persoana capabilă de a avea drepturi și obligații procesuale, adică numai persoana care se bucură de capacitate procesuală de folosință.
Capacitatea procesuală de folosință nu este altceva decât un aspect al capacității civile, un reflex pe plan procesual al capacității de folosință. Această capacitate poate fi definită ca aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații, și este recunoscută în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor fizice. Ea este o însușire esențială și inerentă persoanei fizice, fapt pentru care se dobândește odată cu nașterea și încetează la moartea acestuia.
în speță, reclamantul a pierdut această capacitate prin deces, deci nu mai este capabil de a avea drepturi și obligații, ceea ce înseamnă că după data de 7 februarie 2002 (data decesului) nu mai putea fi exercitată nici o acțiune de către acesta, urmând a fi admisă excepția, constatându-se lipsa capacității de folosință a reclamantului V.D.
Distinct de toate aceste aspecte, se reține că recursul este semnat în numele reclamantului decedat de către avocat, fără să aibă mandat.
Instanța este obligată să verifice calitatea părților pentru că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât către titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, constatând că în speță recursul a fost promovat de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, astfel că a fost respins ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4431/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4236/2005. Civil → |
|---|
