ICCJ. Decizia nr. 4147/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 sub nr. 11960/2003 la data de 2 octombrie 2003, reclamanții B.C. și B.A. au chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului București, prin Primar General, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să fie obligată pârâta să predea cheile și să permită accesul în spațiile comune alcătuite din bucătărie și grup sanitar din imobilul situat în București, asupra cărora reclamanții dețin o cotă indiviză de 50%.
Pârâta nu a formulat întâmpinare în cauză însă a solicitat, prin consilier juridic, respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Judecătoria sectorului 1, prin sentința civilă nr. 844 din 5 februarie 2003, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, obligând-o pe pârâtă să predea acestora cheile și să le permită accesul în bucătăria situată la mansarda imobilului în cauză.
în contra sentinței de fond a declarat apel pârâta, care a criticat-o pentru greșita reținere în sarcina sa a neîndeplinirii obligației de predare a bunului vândut către reclamanți.
Apelanta a mai invocat că în mod greșit prima instanță a ignorat procesul-verbal de predare-primire a locuinței și adresele emise de SC R. SA, care atestă că spațiile de folosință comună nu sunt încuiate de această instituție și că aceasta nu deține cheile de la respectivele spații.
Curtea de Apel București, a respins însă ca nefondat apelul declarat de apelantul-pârât Municipiul București prin Primar General împotriva sentinței nr. 844 din 5 februarie 2003 pronunțată de Judecătoria sectorului 1.
Pentru a se pronunța astfel, curtea de apel, a reținut că prima instanță a stabilit corect situația de fapt, rezultând din probele administrate în cauză, că pârâtei-vânzătoare îi este imputabilă neasigurarea accesului reclamanților-cumpărători la unul din spațiile de folosință comună ale apartamentului înstrăinat acestora și anume, bucătăria.
împotriva deciziei nr. 1750 din 21 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în termen legal a declarat recurs pârâtul Municipiul București prin Primar General, bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a arătat, în esență, că instanța de apel a pronunțat hotărârea recurată total nefondată, întrucât s-a ignorat cu desăvârșire procesul-verbal de predare-primire a spațiului precum și adresele emise de SC R. SA, din care rezultă că cele 2 spații nu sunt încuiate și nici nu se împiedică accesul în vreun fel la ele.
Recursul este nefondat.
Deși recurentul-pârât invocă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în realitate recursul nu vizează încălcarea legii, ci eroarea gravă de fapt decurgând din greșita interpretare a probelor administrate în cauză, ce nu constituie motiv de recurs.
Așa fiind și întrucât nu au fost constatate motive de casare ori modificare care pot fi invocate din oficiu, recursul a fost respins, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3945/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4170/2005. Civil → |
|---|
