ICCJ. Decizia nr. 4388/2005. Civil
Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 5504 din 5 noiembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Târgu-Mureș a fost anulată ca netimbrată acțiunea formulată de reclamantul J.A. împotriva pârâților V.A.Z., Z.M.E. și Z.F.
Totodată reclamantul a fost obligat să plătească pârâților suma de 15.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere prevederile art. 20 din Legea nr. 146/1997 cu modificările ulterioare și a reținut că reclamantul nu s-a conformat obligației legale de a timbra acțiunea.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, prin decizia nr. 154/A din 11 martie 2004 a admis apelul reclamantului J.A., a anulat sentința pronunțată de judecătorie și a reținut cauza pentru evocarea fondului stabilind termen de judecată la data de 22 aprilie 2004.
în pronunțarea acestei decizii, instanța de apel a reținut că acțiunea reclamantului avea trei capete de cerere și că acesta a achitat parțial taxa de timbru așa încât, în mod nelegal, instanța de fond a anulat integral acțiunea ca netimbrată deși conform art. 20 din Legea nr. 146/1997 avea obligația de a soluționa cererea de chemare în judecată în limita în care a fost timbrată.
împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, pârâții Z.F. și Z.M.E. invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.
Recurenții au timbrat cererea și au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor.
Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Din oficiu, Curtea a invocat excepția inadmisibilității recursului.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 297 alin. (1) C. proc. civ. așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 59/2001 "în cazul în care prima instanță a respins sau anulat cererea de chemare în judecată fără a intra în cercetarea fondului și instanța de apel, găsind apelul întemeiat, a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul și va judeca procesul, pronunțând o hotărâre definitivă".
Anterior modificării art. 297 alin. (1) C. proc. civ. se prevedea că atunci când prima instanță nu intra în cercetarea fondului, instanța de apel desființa hotărârea atacată și dispunea trimiterea cauze spre rejudecare instanței de fond.
Din această comparație, rezultă că rațiunea modificării art. 297 alin. (1) C. proc. civ. a fost acea de a evita trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru a putea fi asigurată judecarea cauzelor cu celeritate și fără ca părțile să fie private de un grad de jurisdicție dat fiind caracterul devolutiv al apelului.
Astfel, evocarea fondului și judecarea procesului se realizează în înțelesul devolutiv specific apelului printr-o hotărâre definitivă, așa cum prevede art. 297 alin. (1) C. proc. civ. modificat, singura care poate fi atacată cu recurs.
în cauza de față, decizia atacată prin care instanța de apel a anulat hotărârea primei instanțe și a stabilit termen pentru evocarea fondului are caracterul unei hotărâri parțiale, intermediare, care nu finalizează procesul și ca atare nu este susceptibilă de a fi atacată separat cu recurs, ci doar odată cu hotărârea prin care se evocă fondul, acesta din urmă având caracter definitiv în înțelesul art. 297 alin. (1) C. proc. civ.
Față de cele ce preced, recursul declarat de pârâți a fost respins ca inadmisibil.
← ICCJ. Decizia nr. 4245/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4148/2005. Civil → |
---|