ICCJ. Decizia nr. 4245/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la nr. 1144 din 18 decembrie 2001 reclamanta B.G. a chemat în judecată pe pârâții D.M.D., B.G.R. și RA C. SA Brașov solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare cumpărare nr. 7991 din 30 septembrie 1991 încheiat între RA C. SA Brașov și B.G. și B.I., pentru lipsa de consimțământ a cumpărătorului B.I.; să se constate că apartamentul nr. 2 din Brașov este bun propriu al reclamantei și în consecință cota de 1 din acest imobil nu face parte din masa succesorală a defunctului B.I.; să se dispună rectificarea C.F. nr. 31601 Brașov nr.top 7403/4/12 în sensul radierii din C.F. al lui B.I.
Pârâții D.M.D. și B.G.R. au formulat întâmpinare și cerere reconvențională solicitând respingerea acțiunii și constatarea că apartamentul are caracter de bun comun dobândit în timpul căsătoriei soților B.G. și B.I., să se constate că pârâții D.M.D. și B.G.R. sunt descendenții defunctului, să se constate că în masa succesorală trebuie introdusă cota de 1 din dreptul de proprietate asupra apartamentului și să se înscrie în cartea funciară dreptul de proprietate pe cote părți asupra apartamentului respectiv cotele de către 3/8 pentru fiecare din cei doi pârâți și cota de 1 pentru reclamanta soție supraviețuitoare.
Prin sentința civilă nr. 5883 din 10 iunie 2003 a Judecătoriei Brașov s-au admis acțiunea și s-a admis în parte cererea reconvențională; s-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare cumpărare nr. 7991/1991 încheiat între reclamanta B.G. și soțul acesteia B.I. (în prezent decedat) pe de o parte și pârâta RA C. SA Brașov în calitate de vânzător pe de altă parte, în ceea ce privește pe numitul B.I. în calitate de cumpărător; s-a constatat că apartamentul este bun propriu al reclamantei B.G.; s-a constatat că cota de 1 din acest apartament nu face parte din masa succesorală a lui B.I. decedat la 22 februarie 1991.
S-a dispus rectificarea C.F. 31601 Brașov în sensul radierii dreptului de proprietate asupra apartamentului a numitului B.I.; s-a constatat că reclamanta B.G. în calitate de soție supraviețuitoare și pârâții D.M.D. și B.G.R. în calitate de descendenți de gradul 1 sunt singurii moștenitori ai defunctului B.I. în cote de 1 reclamanta și cota de câte 3/8 pentru fiecare dintre părți din masa succesorală; s-a respins restul capetelor de cerere din cererea reconvențională.
împotriva sentinței civile nr. 5883/2003 au declarat apel pârâții D.M.D. și B.G.R., soluționat prin decizia nr. 169/A din 8 martie 2004 a Tribunalului Brașov, secția civilă, în sensul respingerii apelului ca nefondat.
Pârâții D.M.D. și B.G.R. au formulat recurs împotriva deciziei nr. 169/A din 8 martie 2004 a Tribunalului Brașov, secția civilă, și în consecință s-a pronunțat deciziei nr. 1726/R din 3 decembrie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, prin care s-a admis excepția lipsei competenței materiale a Curții de Apel Brașov în soluționarea recursului și s-a declinat competența de soluționare a judecării recursului în favoarea înaltei Curții de Casație și Justiție.
Pentru a pronunța această deciziei instanța de recurs a apreciat că deși potrivit art. II alin. (2) din Legea nr. 195/2004 recursurile aflate pe rolul înaltei Curții de Casație și Justiție și care au ca obiect hotărâri prin care tribunalele au judecat apelurile se trimit spre judecată curților de apel, în speță această dispoziție nu este aplicabilă deoarece acest recurs nu s-a aflat pe rolul înaltei Curții de Casație și Justiție și în consecință curtea de apel nu are competența să judece.
împotriva deciziei nr. 1726/R din 3 decembrie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, a declarat recurs reclamanta B.G. arătând că în momentul înregistrării recursului pe rolul Curții de Apel Brașov și anume 7 octombrie 2004, erau aplicabile dispozițiile Legii nr. 195/2004 privind competența judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunțate în apel, de tribunale, de către curțile de apel și în consecință în mod nelegal Curtea de Apel Brașov a declinat competența privind judecata recursului în favoarea înaltei Curții de Casație și Justiție.
în raport de motivele de recurs invocate recurenta solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la Curtea de Apel Brașov, instanță competentă să judece recursul.
Pârâții D.M.D. și B.G.R. au depus la dosar o precizare arătând că lasă la aprecierea Curții soluționarea recursului.
Curtea, analizând motivele de recurs în raport de obiectul cauzei și dispozițiile procedurale privind judecata recursului constată că obiectul dosarului îl constituie o cerere de împărțeală judiciară și potrivit art. 2 lit. b) și art. 3 alin. (21) C. proc. civ. astfel cum a fost modificate prin Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 58/2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, competența soluționării apelurilor revine tribunalelor iar competența judecării recursurilor revine curților de apel.
La data judecării recursului, 3 decembrie 2004, în speță erau aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 493/2004, pentru aprobarea, cu modificări, a O.U.G. nr. 65/2004 privind modificarea Codului de procedură civilă, dispoziții care stipulează expres judecarea căilor de atac potrivit acestei ordonanțe și în raport de care competența judecării recursului revine Curții de Apel Brașov.
Astfel fiind, recursul a fost admis, a fost casată decizia atacată și a fost trimisă cauza instanței competente să judece recursul, respectiv Curtea de Apel Brașov.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4474/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4388/2005. Civil → |
|---|
