ICCJ. Decizia nr. 4391/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4391
Dosar nr. 3701/1/2005
(nr. vechi 822/2005)
Şedinţa publică din 5 mai 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 25 martie 2003 pe rolul Tribunalului Dolj, reclamantul V.P. a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 4268 din 25 februarie 2003 emisă de Primarul municipiului Craiova solicitând anularea acesteia şi restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 600 mp situat în Craiova.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că terenul a aparţinut autoarei reclamantului V.I., fiind dobândit prin vânzare cumpărare în anul 1940 şi a fost preluat abuziv, fără titlu, de către stat. Cu toate acestea, notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 a fost respinsă cu motivarea că terenul nu se află în posesia statului.
Pârâta Primăria municipiului Craiova a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei întrucât terenul nu a fost preluat de către stat.
Examinând probatoriile administrate, Tribunalul Dolj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 524 din 4 decembrie 2003 a admis, în parte, contestaţia în contradictoriu cu pârâţii Primăria municipiului Craiova şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, introdus în cauză de către instanţă la cererea reclamantului la 6 noiembrie 2003; s-a dispus înaintarea dosarului privind notificarea efectuată de reclamant către Prefectura Dolj pentru a stabili în favoarea acestuia măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în litigiu; a fost respinsă cererea privind restituirea în natură a terenului.
Acţiunea a fost respinsă faţă de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, constatând că acesta nu are calitate procesuală pasivă în raport de prevederile art. 36 din Legea nr. 10/2001.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut în esenţă că terenul a fost preluat de către stat de la autoarea reclamantului, însă a fost înstrăinat în mod legal unor persoane fizice, astfel încât nu poate face obiectul unei restituiri în natură ci doar a măsurilor reparatorii prin echivalent.
S-a mai stabilit că Primăria are calitate procesuală pasivă chiar dacă bunul nu se mai află în prezent în patrimoniul sau pentru că ea a fost cea care l-a preluat şi la înstrăinat altor persoane.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 370 din 5 martie 2004, a admis apelul, a anulat sentinţa şi a reţinut cauza spre rejudecare în vederea completării probatoriilor.
După rejudecare, aceeaşi instanţă, prin Decizia nr. 3058 din 24 septembrie 2004 a admis acţiunea împotriva ambilor pârâţi, a anulat dispoziţia emisă de Primarul municipiului Craiova şi a stabilit că valoarea de expertiză a terenului solicitat este de 316.093.800 lei, în raport de care vor fi stabilite şi acordate măsurile reparatorii cuvenite reclamantului.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel a reţinut în esenţă că terenul a fost preluat de către stat fără titlu, că reclamantul a făcut dovada dreptului de proprietate şi a calităţii de persoană îndreptăţită, însă cum imobilul a fost înstrăinat în mod legal altor persoane, măsurile reparatorii pot fi doar în echivalent, la valoarea stabilită prin expertiza tehnică necontestată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Dolj.
Recurentul a formulat o singură critică, referitoare la lipsa calităţii sale procesuale pasive, arătând că nu are atribuţii şi competenţă în rezolvarea litigiului dedus judecăţii.
Intimatul reclamant a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că recursul nu este fondat.
Sub un prim aspect, din practicaua deciziei recurate rezultă că recurentul pârât a invocat lipsa calităţii sale procesuale pasive după închiderea dezbaterilor, încălcând astfel prevederile art. 115 şi art. 132 C. proc. civ.
Excepţia este însă nefondată deoarece potrivit prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, incident în speţă, în cazul în care unitatea deţinătoare nu a fost identificată, persoana îndreptăţită poate chema în judecată statul, prin Ministerul Finanţelor Publice, în termen de 90 de zile, de la data la care a expirat termenul prevăzut de alin. (1), dacă nu a primit comunicarea din partea Primăriei, sau de la data comunicării, solicitând restituirea în natură, sau după caz, măsuri reparatorii prin echivalent în formele prevăzute de lege. În speţă, Primăria nu a făcut reclamantului nici o comunicare, astfel încât statul, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, are calitate procesuală pasivă.
Aşa fiind, recursul va fi respins, ca nefondat, conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II a C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., recurentul va fi obligat către intimatul reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Dolj împotriva deciziei nr. 3058 din 24 septembrie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă pe recurent la plata sumei de 2.500 RON cheltuieli de judecată către intimatul reclamant V.T.P.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 412/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3449/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
