ICCJ. Decizia nr. 4580/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la 23 aprilie 2003, reclamanții G.F. și G.E. au solicitat instanței în contradictoriu cu C.I. și C.N. să fie obligați pârâții să desființeze servitutea de vedere creată contrar legii, să ia măsuri pentru a împiedica scurgerea apelor de pe acoperișul casei lor pe clădirea proprietatea reclamanților, să scoată număr poștal pentru imobil, să desființeze branșamentul de gaze care traversează proprietatea reclamanților, să construiască un cămin de vizitare în vederea montării apometrului și să construiască un zid care să delimiteze podul imobilului.
Investită cu soluționarea cauzei, Judecătoria sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 5724 din 24 septembrie 2003, a admis în parte acțiunea și i-a obligat pe pârâți să desființeze ferestrele situate la parterul și etajul corpului A al imobilului situat în sector 1, proprietatea acestora, să refacă acoperișul astfel încât să împiedice scurgerea apelor pluviale pe acoperișul corpului B al imobilului, proprietatea reclamanților, să efectueze demersuri pentru obținerea numărului poștal pentru proprietatea lor, să desființeze branșamentul de gaze care traversează terenul proprietatea reclamanților, să construiască căminul pentru apometru exclusiv pe terenul proprietatea acestora și să participe alături de reclamanți la realizarea unui zid despărțitor între podul situat în corpul A al imobilului, proprietatea părților și podul situat în corpul B al imobilului, proprietatea reclamanților.
Hotărârea primei instanțe a fost confirmată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă care, prin decizia nr. 142/A din 29 ianuarie 2004, a respins ca nefondat recursul pârâților.
în cauză, au declarat recurs în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. pârâții C.I. și C.N. care, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. susțin în esență că instanțele au interpretat greșit dispozițiile art. 623-627 C. civ., care transferă existența servituții asupra fondului înstrăinat.
De asemenea, se mai arată, reclamanții și-au dat acordul pentru branșarea gazelor, desființarea acestui branșament implicând cheltuieli nari generate de reaua credință a reclamanților care, ulterior au revenit asupra acestui acord.
Se mai invocă greșita obligare la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul este nefondat.
în mod corect instanța de control judiciar a reținut că dispozițiile art. 627 C. civ. nu sunt aplicabile cauzei de față, ipoteza vizată de text fiind aceea în care proprietarul a două imobile înstrăinează una din cele două proprietăți, situație în care, existând un "semn văzut de servitute", acesta urmează a supraviețui, într-un mod activ sau pasiv, în favoarea unui din cele două fonduri.
în ce privește capetele de cerere vizând desființarea branșamentului de gaze și a căminului de apă, sunt aplicabile dispozițiile art. 628 C. civ., potrivit cărora titlul constitutiv al servituții nu poate fi înlocuit decât printr-un titlu de recunoaștere a servituții dat din partea proprietarului fondului aservit.
Or, reclamanții, în calitate de proprietari ai acestui fond, au invocat tocmai existența, în favoarea pârâților, a posibilității efectuării unor branșamente individuale, separate, aspect confirmat de expertiza tehnică efectuată în cauză.
în acest context, sunt lipsite de relevanță susținerile pârâților referitoare la cheltuielile pe care le-ar implica aceste branșamente, în condițiile în care nu sunt întrunite cerințele legii, pentru a transforma proprietatea reclamanților în fond aservit.
Cum pârâții au căzut în pretenții și nu au recunoscut, în totalitate, pretențiile reclamanților, în mod corect și în acord cu dispozițiile art. 274-275 C. proc. civ. au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată.
în considerarea celor ce preced, recursul a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4571/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4615/2005. Civil → |
|---|
