ICCJ. Decizia nr. 4613/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4613
Dosar nr. 12691/200.
Şedinţa publică din 31 mai 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub numărul 4032/2001 la Tribunalul Argeş, reclamanţii O.I. şi O.E. au chemat în judecată SC MP SA Câmpulung, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să oblige societatea pârâtă la restituirea imobilului din Câmpulung, compus din 4 camere de locuit, bucătărie, 2 magazii, 2 pivniţe şi terenul aferent în suprafaţă de 880 mp.
Reclamanta precizează că imobilul a aparţinut numiţilor I.N. şi I.E. şi că în prelungirea acestuia se afla o brutărie formată din sala brutăriei, magazia de pâine, camera de vânzare şi birou. Deşi prin Decizia Consiliului de Miniştri cu numărul 1307 din 15 septembrie 1948 a fost naţionalizată doar brutăria, faptic statul a preluat şi locuinţa cu anexele gospodăreşti, impunându-se restituirea acesteia în raport de dispoziţiunile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001.
Societatea pârâtă, notificată fiind de reclamanţi a refuzat restituirea imobilului, motivat de faptul că a cumpărat imobilul de la FPS prin contractele de vânzare-cumpărare 665/1995 şi 240/1995.
Prin întâmpinarea cerere reconvenţională SC MP SA a solicitat anularea testamentului în temeiul căruia reclamanţii pretind că au dobândit imobilul de la I.N. şi I.E. întrucât acesta nu este scris, semnat şi datat de testator, conţinând adăugiri şi ştersături.
În plus, societatea pârâtă a invocat excepţia lipsei de legitimare activă a reclamanţilor care nu au acceptat în termen succesiunea testamentară şi lipsa calităţii sale pasive, pe considerentul că imobilul a fost preluat cu titlu valabil, în urma privatizării. În acest sens societatea pârâtă a făcut trimitere la dispoziţiunile art. 27 din Legea nr. 10/2001, arătând că notificarea trebuia adresată A.P.A.P.S. şi că reclamanţii sunt îndreptăţiţi doar la măsuri reparatorii prin echivalent.
În apărare societatea pârâtă a arătat că imobilul suferind modificări esenţiale, reclamanţii sunt îndreptăţiţi doar la măsuri reparatorii prin echivalent.
Prin cererea de intervenţie formulată la 21 ianuarie 2001, D.M. a solicitat instanţei să constate că în calitate de rudă în gradul trei, este unica moştenitoare legală a defuncţilor I.N. şi I.E., şi că în virtutea acestei nulităţi a notificat societatea pârâta solicitând restituirea în natură a imobilului în litigiu. Şi intervenienta a contestat valabilitatea testamentului olograf cu care reclamanţii şi-au probat legitimarea procesuală, motivat de faptul că testamentul nu este scris, semnat şi datat de testatori.
La data de 12 noiembrie 2001 Tribunalul Argeş, a procedat la introducerea în cauză a succesorilor reclamantei O.E., decedată pe parcursul procesului, respectiv O.V. şi O.D.
În urma probelor administrate în cauză cu acte, martori şi expertiză Tribunalul Argeş prin sentinţa nr. 210 din 7 iulie 2003 a respins ca nefondată acţiunea reclamanţilor O.I. şi O.E. (decedată) şi continuată de moştenitorul acesteia O.V., cererea reconvenţională formulată de SC MP SA precum şi cererea de intervenţie formulată de D.M.
Sentinţa Tribunalului Argeş a fost menţinută de Curtea de Apel Piteşti prin Decizia nr. 158 A din 16 octombrie 2003.
Atât în considerentele sentinţei cât şi ale deciziei s-a reţinut că prin Decizia nr. 1307 din 15 septembrie 1948 a Consiliului de Miniştri a fost naţionalizată brutăria proprietatea soţilor I. Restul imobilului, casa de locuit şi anexele gospodăreşti, deşi nu a făcut obiectul naţionalizării, a fost totuşi preluat de stat fără titlu mobil.
Aşa cum a evidenţiat şi instanţa de fond, deşi numai brutăria este deţinută de stat cu titlu valabil, restituirea acesteia precum şi a imobilului casă de locuit urmează a se face prin echivalent, deoarece acesta din urmă, a suferit multiple transformări, care prin natura lor reprezintă peste 50% din suprafaţa construită iniţial, rezultând o construcţie destinată să deservească activitatea specifică a societăţii pârâte.
Expertiza a relevat că parterul imobilului casă de locuit are în prezent în urma compartimentării 15 încăperi, iar peste vechiul imobil, societatea pârâtă a construit un etaj compus din 10 încăperi, în care se află birourile administraţiei şi a înlocuit planşeul din lemn cu placă de beton armat rezemată de stâlpi şi grinzi metalice, lucrări ce au fost executate în anul 1978, pentru a permite montarea pe placă a unor rezervoare.
Potrivit art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001 proprietarul nu este îndreptăţit la restituirea în natură a imobilului, ci numai la măsuri reparatorii prin echivalent în situaţia în care imobilul a suferit transformări esenţiale, devenind un imobil nou în raport de cel preluat.
De asemenea prin Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 498/2003, se prevede la pct. 18.3 că imobil nou în raport cu cel preluat, este considerată acea construcţie căreia i s-au adăugat corpuri de zidărie sau volume din alte materiale, ce reprezintă peste 50% din suprafaţa construită iniţial, iar prin modificările aduse a rezultat o construcţie destinată să deservească o activitate specifică.
Cum în cauză societatea pârâtă a adăugat imobilului iniţial mai multe corpuri de zidărie, iar construcţia actuală deserveşte activitatea brutăriei, devine inaplicabil art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, imobilul fiind exceptat de la restituirea în natură. De asemenea s-a reţinut că nici restituirea în natură a terenului nu se poate face deoarece acesta este ocupat de construcţia în litigiu, iar suprafaţa liberă de 124,54 mp reprezintă curtea interioară care asigură accesul la clădire.
În legătură cu valabilitatea testamentului cu care reclamanţii şi-au probat legitimarea, instanţele au stabilit că acesta îndeplineşte condiţiile de formă cerute de lege pentru testamentul olograf, iar unica adăugire de la rândul 19, aparţine dispunătorului, astfel că anularea acestui act de liberalitate nu se motivează. De asemenea s-a reţinut că atât reclamanţii cât şi intervenienta au acceptat succesiunea legală şi testamentară, în termenul defipt de art. 700 C. civ., dar că intervenienta D.M. a fost exheredată de către I.N., care i-a instituit pe reclamanţi legatari universali.
Prin urmare, intervenienta nu are vocaţiune succesorală la moştenirea lui I.N., soluţie faţă de care s-a impus respingerea cererii de intervenţie şi reţinerea legitimării procesuale a reclamanţilor.
Împotriva deciziei nr. 158/A din 16 octombrie 2003 au declarat recurs reclamanţii O.V., O.D. şi intervenienta D.M., reclamantul O.I. decedând în faza de soluţionare a apelului.
În motivarea recursului, reclamanţii susţin că în cauză s-a făcut o greşită aplicare a dispoziţiunilor art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001 şi au fost încălcate prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, deoarece expertiza tehnică efectuată în cauză a identificat construcţiile şi terenul de 880 mp amplasate de soţii I. prin contractul nr. 33750 din 6 noiembrie 1943 şi a stabilit că ele sunt aceleaşi cu cele ce au format obiectul contractului.
Prin Decizia Consiliului de Miniştri nr. 1307 din 15 septembrie 1948 a fost naţionalizată numai brutăria. Cu toate acestea, statul a preluat atât casa de locuit şi anexele gospodăreşti cât şi terenul aferent. Ca urmare, pentru aceste imobile sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în temeiul cărora persoanele care le-au deţinut îşi păstrează calitatea de proprietari avută la data preluării, şi sunt îndreptăţite la restituirea lor în natură, indiferent dacă se află în patrimoniul unor societăţi comerciale ori au suferit modificări. Prevederile art. 27 din lege, la care instanţele fac trimitere se referă expres numai la imobilele preluate cu titlu valabil aflate în patrimoniul societăţilor comerciale privatizate, pentru care măsurile reparatorii sunt acordate prin echivalent. De asemenea instanţa nu a ţinut seama nici de prevederile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001 şi cele ale pct. 18.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, deoarece lucrările de compartimentare interioară a parterului şi de etajare a clădirii, nu conferă acesteia calificarea de „imobil nou" de vreme ce suprafaţa construită adăugată este mai mică de 50%. Pe de altă parte, prevederile art. 18 lit. c) din lege sunt inaplicabile terenurilor.
În sfârşit recurenţii susţin că instanţa de apel a înfrânt şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., deoarece nu a obligat-o pe intervenienta D.M., a cărei cerere a fost respinsă, la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul declarat de intervenienta D.M. vizează nelegalitatea testamentului cu care reclamanţii îşi probează legitimarea de a solicita restituirea imobilelor preluate de la I.N., fără titlu valabil, precum şi măsurile reparatorii prin echivalent, pentru brutăria trecută în proprietatea statului prin Decizia nr. 1307/1948 a Consiliului de Miniştri.
Intervenienta-recurentă susţine că este singura moştenitoare legală a defuncţilor I., în calitate de nepoată de soră şi că testamentul este fals, deoarece nu este scris, semnat şi datat de I.N., contestând astfel legitimarea procesuală activă a reclamanţilor O.V. şi O.D.
Recursul reclamanţilor este întemeiat astfel cum se va arăta în cele ce urmează.
În speţă, imobilul brutărie, testat de I.N. familiei O., a trecut în proprietatea statului, cu titlu, respectiv prin Decizia Consiliului de Miniştri nr. 1307 din 15 septembrie 1948. Restul construcţiilor, casa de locuit cu 11 încăperi, anexele gospodăreşti şi terenul de 880 mp, care nu erau evidenţiate în Decizia nr. 1307/1948 a Consiliului de Miniştri, au fost preluate de stat odată cu brutăria, fără titlu.
Brutăria şi construcţiile cu anexele gospodăreşti şi terenul de 880 mp au fost încorporate în patrimoniul societăţii pârâte SC MP SA, care prin contractele nr. 240/1995 şi nr. 665/1995 a cumpărat acţiunile aferente de la FPS şi FPP.
Prin acţiunea introdusă la Tribunalul Argeş, reclamanţii O.I. şi E. au investit instanţa numai cu restituirea construcţiei casă de locuit, anexe gospodăreşti şi terenul aferent, preluate de stat fără titlu, motivat de faptul că prin adresa nr. 728 din 28 iunie 2001 SC MP SA, unitatea deţinătoare, nu a dat curs notificării, refuzând restituirea acestor imobile, pe considerentul că le-a dobândit prin cumpărare de la FPS şi FPP, de bună-credinţă.
Este adevărat că potrivit art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispoziţiunilor legale în vigoare la data preluării conferă în temeiul art. 3 lit. a) persoanelor fizice, proprietari ai imobilelor de la data preluării în mod abuziv a acestora, dreptul la măsuri reparatorii constând prioritar în restituirea în natură şi subsidiar, după caz, prin echivalent.
În speţă, aşa cum corect a reţinut instanţa de apel, sunt incidente dispoziţiile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, care statuează că măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent atunci când imobilul a fost transformat devenind un imobil nou în raport cu cel preluat. Raportul de expertiză tehnică efectuat a evidenţiat transformarea esenţială a imobilului casă de locuit, deoarece din 11 încăperi, prin recompartimentare au rezultat 15 încăperi şi s-a adăugat un etaj cu 10 încăperi, afectat birourilor.
Aceste transformări constructive care depăşesc cu peste 50% suprafaţa construită iniţial, semnifică în accepţiunea pct. 18.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 498/2003, un imobil nou care nu motivează legal, acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.
Din acest punct de vedere, solicitarea reclamanţilor de a li se restitui în natură imobilul casă de locuit şi terenul aferent construcţiilor noi rezultate, în temeiul art. 2 alin. (2) coroborat cu art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001, nu se justifică deoarece, aşa cum s-a arătat, imobilul a fost transformat iar terenul de 880 mp este aferent acestei noi construcţii existente în prezent.
Instanţa de fond şi aceea de apel au făcut o greşită aplicare a textelor de referinţă atunci când respingând acţiunea reclamanţilor, i-a lipsit pe aceştia de măsurile reparatorii fie chiar prin echivalent, în lipsa unui refuz expres şi explicit a acestora de a le fi acordat.
Din această perspectivă, se impune casarea deciziei şi sentinţei şi în temeiul art. 24 pct. 1 din Legea nr. 10/2001, obligarea unităţii deţinătoare, respectiv a societăţii SC MP SA la emiterea ofertei prin echivalent.
Refuzul societăţii pârâte la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent şi invocarea dispoziţiunilor art. 27 din Legea nr. 10/2001, motivat de faptul că aceasta s-a privatizat, nu îşi are suport legal, deoarece art. 27 din Legea nr. 10/2001 are o aplicare limitată numai în privinţa imobilelor trecute cu titlu în proprietatea statului, ceea ce nu este cazul în speţă, deoarece reclamanţii au solicitat restituirea imobilului, construcţie şi teren, trecut fără titlu în proprietatea statului.
Recursul intervenientei este nefondat deoarece, aşa cum a reţinut instanţa de fond, deşi D.M., în calitate de nepoată are vocaţiune succesorală, acceptând în termenul prevăzut de art. 700 C. civ. succesiunea familiei I., aceasta a fost exheredată de către I.N. prin testamentul universal făcut reclamanţilor O.I. şi E., la a căror succesiune au venit O.V. şi O.D.
Testamentul universal care legitimează calitatea procesuală activă a reclamanţilor O., întruneşte toate cerinţele de formă, ad validitatem, el fiind, aşa cum atestă expertiza grafică efectuată în cauză, scris, semnat şi datat de I.N. Adăugirea efectuată testamentului nu afectează valabilitatea acestuia, deoarece scrierea aparţine testatorului şi nu este de natură să producă modificări de esenţă actului de liberalitate, de natură să creeze dubii sau incompatibilităţi.
Aşa fiind, corect s-a reţinut că D.M. nu are legitimare procesuală de a solicita acordarea măsurilor reparatorii în privinţa imobilelor aparţinătoare familiei I.
În ceea ce priveşte reproşurile făcute soluţiei, sub aspectul neacordării cheltuielilor de judecată din partea intervenientei, se constată că acestea sunt neîntemeiate, deoarece în speţă nu sunt îndeplinite cerinţele art. 274 C. proc. civ. sub aspect probator.
Pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 313 C. proc. civ. recursul reclamanţilor urmează a fi admis, în sensul casării deciziei şi sentinţei şi obligării SC MP SA la emiterea ofertei privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.
În temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul intervenientei D.M. va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii O.D. şi O.V. împotriva deciziei civile nr. 158 A din 16 octombrie 2003 a Curţii de Apel Piteşti.
Casează în parte Decizia şi sentinţa 210 din 7 iulie 2003 a Tribunalului Argeş şi pe fond admite în parte acţiunea şi obligă SC M.P. SA să emită oferta de restituire prin echivalent.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei.
Respinge ca nefondat recursul declarat de intervenienta D.M. împotriva deciziei 158 A din 16 octombrie 2003 a Curţii de Apel Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4616/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4568/2005. Civil → |
|---|
