ICCJ. Decizia nr. 4777/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4777
Dosar nr. 26589/1/2005
nr. vechi 10127/2005
Şedinţa publică din 16 mai 2006
Deliberând asupra prezentului recurs în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş, la 27 decembrie 2001, reclamanţii H.M., ş.a., toţi reprezentaţi prin avocat M.Z. au chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, pentru obligarea acestuia în temeiul art. 23 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, să le restituie terenul înscris în C.F. Sânvăşii nr. top 159, grădină de 2018 mp şi nr. top 160, casă şi curte de 1584 mp în cote de 15/45 către M.I., de 5/45 către H.M., M.I.L., M.V. şi de câte 3/45 către J.A., J.G., A.J., P.S., V.M.K..
Tribunalul Mureş prin sentinţa civilă nr. 474 din 9 octombrie 2002 a respins ca nefondată excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive formulată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi a admis acţiunea împotriva acestui pârât şi a pârâtei SC A.A. SA prin lichidator judiciar SC S.B.L.C. SRL, introdusă în cauză la 30 aprilie 2002 la cererea reclamanţilor.
Ca urmare, au fost obligaţi pârâţii să restituie reclamanţilor în natură terenurile înscrise în C.F. Sânvăşii nr. top 159 (2018 mp) şi nr. top 160 (1584 mp).
În motivarea sentinţei s-a reţinut că reclamanţii sunt moştenitorii legali ai defunctei M.A.A.A. născută U. şi decedată la 4 august 1975 care a avut în proprietate suprafeţele de teren din C.F. Sânvăşii (f. 581 de 2018 mp (grădină) şi 1584 mp (casă şi curte). Această proprietate a fost trecută în proprietatea statului după 1945 odată cu instaurarea regimului comunist şi dată în folosinţa societăţii intrată în faliment şi care nu s-a opus la restituirea terenurilor în natură, acestea fiind libere. S-a mai reţinut că terenurile revendicate nu au făcut obiectul Legii nr. 1/2000 şi nici Legii nr. 18/1991.
Curtea de Apel Târgu-Mureş prin Decizia 257/A din 1 iunie 2005 a respins ca nefondat apelul declarat, împotriva sentinţei Tribunalului, de pârâta D.G.F.P. Mureş în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice.
În motivarea acestei soluţii Curtea a reţinut că instanţa de fond a făcut o exactă apreciere şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente în cauză, stabilind că societatea care a avut în folosinţă (nu în proprietate) terenurile, se află în procedură de lichidare judiciară şi nu a avut în patrimoniul său proprietatea asupra terenurilor revendicare. De altfel s-a reţinut că pe parcursul judecării apelului s-a dispus dizolvarea acestei societăţi şi radierea ei din registrul comerţului la O.R.C. Mureş, nemaiavând în patrimoniu bunuri care să fie supuse procedurii de lichidare.
S-a mai constatat că în raport de faptul că sentinţa a fost atacată numai de pârâtul apelant Ministerul Finanţelor Publice, o altă soluţie cu privire la restituirea în natură ar fi condus la înrăutăţirea situaţiei acestui pârât în propria sa cale de atac lucru nepermis de dispoziţiile procedurale prevăzute de art. 296 C. proc. civ., în cauză neregăsindu-se condiţiile prevăzute de art. 293 şi art. 2931 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii a declarat în termen legal recurs pârâta D.G.F.P. în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice. Au fost invocate în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
În fapt în esenţă s-a criticat soluţia instanţei de apel pentru greşita respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acestui pârât. În acest sens s-a arătat că s-au interpretat greşit dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 arătându-se că Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice poate fi chemat în judecată numai când nu se cunoaşte deţinătorul. Or, în cauză se cunoaşte deţinătorul şi figurează chiar în proces ca pârât. S-au mai nesocotit, în opinia recurentei şi dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 10/2001 care prevede restituirea în natură prin dispoziţie motivată de către primari care au atribuţii de a reprezenta şi de a sta în justiţie în virtutea art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei locale. S-a mai invocat că Ministerul Finanţelor Publice nu poate fi obligat decât la despăgubiri în echivalent şi nu la restituirea în natură.
Recursul este nefondat şi se va respinge pentru considerentele ce urmează.
Instanţele au reţinut o corectă situaţie de fapt şi au pronunţat o soluţie legală în raport de dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
S-a reţinut în mod corect că reclamanţii au notificat iniţial Primăria comunei Găleşti care, prin dispoziţie motivată le-a respins cererea, faţă de împrejurarea că terenurile erau deţinute de SC A. SA Acăţari. Reclamanţii au urmat procedura prevăzută de lege şi au solicitat terenurile de la această societate care le avea în detenţie şi care nu a negat pretenţiile reclamanţilor ci a invocat, ca imposibilitate de rezolvare, starea de lichidare judiciară în care se află.
Şi următorul pas făcut de reclamanţi conform art. 26 alin. (3) din lege a fost corect şi legal ei s-au adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor Publice în reprezentarea Statului, câtă vreme nu se cunoaşte persoana juridică deţinătoare.
Instanţele au asimilat corect acestei prevederi legale şi situaţia specială şi neprevăzută de lege a procedurii de lichidare în care s-ar afla societatea deţinătoare. În cauză s-a dovedit că imobilul pretins nu se află evidenţiat în patrimoniul societăţii comerciale intrată în procedurile de lichidare judiciară.
Ca urmare în mod corect a fost respinsă excepţia invocată de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice în reprezentarea Statului Român şi s-a făcut o corectă aplicare dispoziţiilor art. 296 C. proc. civ.
Constatând că în cauză nu se întrunesc condiţiile prevăzute de pct. 9 şi 10 al. art. 304 C. proc. civ., care să permită casarea hotărârii atacate, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Mureş în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice împotriva deciziei nr. 257/A din 1 iunie 2005 a Curţii de Apel Târgu-Mureş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4883/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4778/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
