ICCJ. Decizia nr. 4692/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4692
Dosar nr. 28332/1/2005
nr. vechi 11870/2005
Şedinţa publică din 12 mai 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 22 iulie 2003 la Tribunalul Dolj şi întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 reclamanta P.A.L. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa pârâta Primăria municipiului Craiova să fie obligată să-i restituie în natură terenul situat în Craiova.
În motivare a arătat că terenul provine prin moşteniri succesive de la bunicul patern. Urmare notificării adresate Primăriei Craiova aceasta a emis dispoziţia nr. 5808 din 28 mai 2003 prin care a înaintat notificarea Prefecturii Dolj pentru suprafaţa de 249 mp şi I.J.P. Dolj pentru suprafaţa de 66 mp.
O comisie din cadrul prefecturii, arată reclamanta, a constatat că terenul poate fi restituit în natură.
La data de 3 noiembrie 2003 şi-a precizat acţiunea arătând că din suprafaţa de 315 mp pe care o cere, suprafaţa de 249 mp o solicită de la Primăria Craiova iar suprafaţa de 66 mp de la Inspectoratul Judeţean de Poliţie Dolj.
Ulterior (18 februarie 2004) reclamanta şi-a precizat din nou acţiunea arătând că solicită obligarea Primăriei Craiova la restituirea în natură a suprafeţei de 249 mp situată în str. P. şi că nu mai solicită obligarea I.J.P. Dolj la restituirea suprafeţei de 66 mp.
Prin sentinţa civilă nr. 335 din 15 septembrie 2004 Tribunalul Dolj a admis acţiunea precizată, a anulat în parte dispoziţia nr. 5808 din 28 mai 2003 şi a dispus restituirea suprafeţei de 249 mp identificată prin raportul de expertiză.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut în esenţă că din probele administrate rezultă că reclamanta şi-a dovedit calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001.
Terenul a fost expropriat prin Decretul nr. 401/1983. Atât expertiza cât şi cercetarea locală au evidenţiat amenajări pe suprafaţa respectivă, dar şi posibilitatea pentru reclamantă a restituirii în natură.
Restituirea în natură este măsura reparatorie principală prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii Consiliul local al municipiului Craiova prin primar şi Primăria municipiului Craiova arătând că terenul este afectat de utilităţi publice, intrând în proprietatea statului prin expropriere, scopul exproprierii fiind atins. Mai este criticată hotărârea pentru că potrivit HG 492/2003 privind normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 entitatea notificată are plenitudine de competenţă în a aprecia dacă dispune restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii. Ultima critică este că instanţa în mod greşit a dispus restituirea în natură fără a obliga reclamanta la restituirea sumei primită ca despăgubire la data exproprierii.
Prin Decizia civilă nr. 1851 din 7 iulie 2005 Curtea de Apel Craiova a admis apelul şi a schimbat sentinţa în sensul respingerii acţiunii.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut în esenţă că terenul nu poate fi restituit în natură deoarece nu este liber aşa cum evidenţiază raportul de expertiză şi cum s-a constatat cu ocazia cercetării locale.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta, invocând prevederile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., susţinând în esenţă că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile Legii nr. 10/2001, apreciind că imobilul nu poate fi restituit în natură.
Recursul este fondat.
În mod greşit instanţa de apel a reţinut că terenul nu poate fi restituit în natură deoarece nu este liber, iar restituirea ar împiedica accesul la parcarea betonată şi ar fi necesare lucrări de desfiinţare a amenajărilor existente.
Principiul consacrat în dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 este că imobilele preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 se restituie de regulă în natură. În alin. (2) se prevede că „În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent".
Rezultă că modalitatea de restituire prin echivalent este o măsură cu caracter secundar faţă de regula principală a restituirii în natură reglementat în alin. (1).
Instanţa de apel admiţând apelul pârâţilor Consiliul local Craiova şi Primarul municipiului Craiova şi schimbând sentinţa în sensul respingerii acţiunii a pronunţat o hotărâre greşită.
Reclamanta a făcut pe deplin dovada calităţii de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii conform dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 10/2001 (fila 31, 37 dosar fond).
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului şi cu precădere din constatările raportului de expertiză (filele 94-95 dosar fond) rezultă că restituirea în natură este posibilă.
Astfel, respectând cu rigurozitate obiectivele fixate de instanţă expertul arată că terenul revendicat este ocupat de o alee de acces betonată, indicând şi modul în care se poate realiza accesul în situaţia restituirii.
Expertul arată expressis verbis: „Pe terenul în litigiu nu sunt edificate alte construcţii care să împiedice retrocedarea acestuia" şi evidenţiază că restituirea terenului nu incomodează nici o cale de acces.
Concluziile raportului de expertiză sunt în concordanţă cu constatările făcute chiar de Prefectura Judeţului Dolj (fila 4 dosar fond).
Pentru cele ce preced recursul urmează să fie admis.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta P.A.L. împotriva deciziei civile nr. 1851 A din 7 iulie 2005 a Curţii de Apel Craiova.
Modifică Decizia atacată în sensul că respinge ca nefondat apelul formulat de pârâţii Consiliul local al municipiului Craiova şi Primarul municipiului Craiova împotriva sentinţei civile nr. 335 din 15 septembrie 2004 a Tribunalului Dolj pe care menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 483/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4706/2005. Civil. Contestatie în anulare.... → |
|---|
