ICCJ. Decizia nr. 483/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 483
Dosar nr. 25606/1/2005
(nr.vechi 9143/2005)
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la data de 3 ianuarie 2005, P.P. a contestat dispoziţia nr. 570 din 3 decembrie 2004 emisă de Primarul municipiului Buzău prin care i s-a respins notificarea privind acordarea de despăgubiri materiale pentru terenul în suprafaţă de 5.000 mp situat în municipiul Buzău, şi expropriat prin Decretul nr. 27/1975, constând în compensarea cu un teren de aproximativ 120 mp situat în municipiul Buzău, în vecinătatea B.L.R.A.M. Buzău, iar pentru diferenţă prin atribuire de teren agricol pe raza teritorial-administrativă a municipiului Buzău.
Prin sentinţa nr. 80 din 7 februarie 2005, Tribunalul Buzău, secţia civilă, a respins acţiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Buzău.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în anul 1996, urmare a adoptării Legii nr. 18/1991, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu Comisia judeţeană Buzău pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 0,50 ha teren pe raza municipiului Buzău, iar prin sentinţa civilă nr. 1571 din 7 martie 1996 a Judecătoriei Buzău, rămasă irevocabilă, a fost admisă respectiva acţiune. La data de 27 septembrie 2002, în baza Legii nr. 169/1997 şi Legii nr. 1/2000, reclamantul a fost pus în posesie cu suprafaţa de 0,50 ha teren în extravilanul municipiului Buzău, parcela 39, proces verbal semnat de contestator, iar la data de 4 octombrie 2002 s-a emis titlul de proprietate nr. 0914/67 pe numele acestuia, care respectă întocmai vecinătăţile stabilite şi care nu a fost contestat de titular. Prin urmare, întrucât suprafaţa de teren a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, cu modificările şi completările ulterioare, nu mai poate face şi obiectul Legii nr. 10/2001.
Soluţia instanţei de fond a fost menţinută de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 625 din 9 mai 2005, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.
Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că terenul în litigiu făcând obiectul legii fondului funciar, reclamantul nu mai poate solicita acelaşi bun imobil în baza Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs reclamantul, arătând că problema compensării pentru terenul expropriat nu a fost rezolvată prin Legea nr. 18/1991 deoarece nu a acceptat şi semnat procesul verbal de punere în posesie întrucât terenul oferit nu era corespunzător celui expropriat.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce se vor expune.
Prin dispoziţia nr. 570 din 3 decembrie 2004 s-a respins notificarea formulată de P.P. privind acordarea de despăgubiri materiale pentru terenul în suprafaţă de 5.000 mp, situat în municipiul Buzău, şi expropriat prin Decretul nr. 27/1975, constând în compensarea cu un teren de aproximativ 120 mp, situat în municipiul Buzău, în vecinătatea B.L.R.A.M. Buzău, iar pentru diferenţă prin atribuire de teren agricol pe raza administrativ-teritorială a municipiului Buzău. Motivul respingerii notificării a constat în faptul că în schimbul terenului dobândit prin Decizia nr. 280 din 31 octombrie 1955 a fostului Comitet Executiv al Sfatului Popular al oraşului Buzău şi ulterior expropriat prin Decretul nr. 27/1975, reclamantului i s-a reconstituit, la cererea sa, dreptul de proprietate asupra unui teren arabil în suprafaţă de 5.000 mp, mai întâi sub formă de acţiuni la SC T. SA Buzău şi ulterior prin punerea în posesie şi eliberarea titlului de proprietate nr. 0914/67 din 4 octombrie 2002.
Se reţine că după anul 1989, în România s-au adoptat o serie de legi reparatorii pentru înlăturarea efectelor negative ale aplicării unor acte normative emise în perioada 1945-1989, prima dintre acestea fiind Legea nr. 18/1991 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole.
Cum Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 este o lege generală cu caracter reparator, se reţine că legiuitorul a dorit să excludă din domeniul de aplicare al acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare. Este ceea ce prevede în mod expres art. 8 din Legea nr. 10/2001.
Analizând actele dosarului se constată că potrivit titlului de proprietate nr.0914/67 din 4 octombrie 2002, recurentului-reclamant i s-a reconstituit, în baza Legii nr. 18/1991, dreptul de proprietate asupra suprafeţei de teren de 5.000 mp şi, prin urmare, acesta nu mai poate solicita restituirea în natură a terenului sau acordarea de măsuri reparatorii în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001.
Faţă de această împrejurare şi în raport de dispoziţiile exprese ale art. 8 din Legea nr. 10/2001, susţinerile recurentului-reclamant privind neacceptarea terenului oferit apar ca nerelevante.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.P. împotriva deciziei nr. 625 din 9 mai 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4778/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4692/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
