ICCJ. Decizia nr. 486/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 486
Dosar nr. 23450/2/2005
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată întemeiată pe dispoziţiile art. 948 pct. 4 şi art. 966 C. civ., înregistrată la data de 25 februarie 2005 la Tribunalul Bucureşti reclamanta N.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Primăria municipiului Bucureşti, T.F.R. şi C.D.V. să se dispună anularea dispoziţiei nr. 3350 din10 septembrie 2004 emisă de Primarul General prin care s-a dispus restituirea în natură către pârâţii T.F.R. şi C.D.V. a apartamentului nr. 3 situat în Bucureşti, pe care reclamanta îl deţine în calitate de chiriaşă.
În motivare reclamanta a arătat că a dobândit calitatea de chiriaş al acestui apartament în anul 1995.
În anul 1999 a depus actele în vederea cumpărării apartamentului în baza Legii nr. 112/1995, a achitat avansul în sumă de 12.041.031 lei dar contractul de vânzare-cumpărare nu s-a încheiat.
Prin dispoziţia nr. 3350 din 10 septembrie 2004 emisă urmare a notificării nr. 389/2001 Primarul General a dispus restituirea în natură către pârâţii T.F.R. şi C.D.V. a apartamentului respectiv, deşi prin sentinţele civile nr. 6087 din 17 aprilie 1997 şi nr. 1872 din 6 februarie 1998 ale Judecătoriei sectorului 1 s-a respins acţiunea acestora privind revendicarea acestui imobil.
Prin sentinţa civilă nr. 434 din 25 aprilie 2005 Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei invocată din oficiu şi a respins acţiunea acesteia ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că reclamanta nu are calitatea de persoană îndreptăţită la restituire conform Legii nr. 10/2001 şi ca atare nu poate contesta în instanţă Decizia de restituire.
Împotriva acestei sentinţe reclamanta a formulat apel susţinând că în mod greşit instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 23 alin. (3) şi (4) din Legea 10/2001 în speţă fiind aplicabile dispoziţiile art. 18 lit. d) şi art. 46 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001.
Mai este criticată hotărârea pentru că a stabilit că dreptul de a contesta dispoziţia de restituire revine doar persoanei îndreptăţite, când în realitate intimaţii cărora le-a fost aprobată restituirea în natură a apartamentului nu ar avea nici un interes pentru a uza de această cale de atac. Au fost încălcate prevederile art. 6 paragraful 1 din C.E.D.O.
Prin Decizia civilă nr. 4A din 12 ianuarie 2006 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a respins apelul ca nefondat şi a obligat apelanta la plata sumei de 200 RON cheltuieli de judecată în favoarea intimaţilor în esenţă în baza aceloraşi considerente ca cele ale primei instanţe.
Astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că reclamanta nu are legitimare procesuală activă, situaţie în care nu poate reclama încălcarea liberului său acces la justiţie din perspectiva dispoziţiilor art. 6 C.E.D.O.
Câtă vreme excepţia procesuală de fond a fost reţinută ca întemeiată, acest impediment a ţinut instanţa de a cerceta fondul.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat recurs invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Recurenta reclamantă reia criticile formulate în apel arătând că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 18 lit. c) [fost art. 18 lit. d)] din Legea 10/2001 care exclud de la restituirea în natură a imobilului dacă acesta a fost înstrăinat chiriaşilor cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995. Se mai susţine că intimaţii nu şi-au dovedit calitatea de persoane îndreptăţite la restituire şi că i-a fost încălcat accesul la justiţie.
Recursul va fi admis pentru excepţia de ordine publică a soluţionării cauzei în primă instanţă.
Acţiunea introductivă de instanţă este întemeiată pe dispoziţiile art. 948 pct. 4 şi art. 966 C. civ.
Ambele instanţe însă au soluţionat greşit cererea, din perspectiva dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, deşi reclamanta fiind chiriaşa apartamentului nr. 3 în litigiu, şi având calitatea de terţ în raportul juridic născut în temeiul acestei legi între pârâţii Primăria municipiului Bucureşti şi T.F.R. şi C.D.V. nu putea contesta dispoziţia nr. 3350 din 10 septembrie 2004.
Aşa fiind, acţiunea se va soluţiona potrivit dispoziţiilor dreptului comun iar valoarea imobilului fiind sub 5 miliarde lei, competenţa de primă instanţă revine judecătoriei.
Faţă de cele ce preced, devine inutilă analiza criticilor invocate în prezentul recurs, ele urmând a fi avute în vedere ca apărări de fond în rejudecarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta N.E. împotriva deciziei 4 A din 12 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Casează Decizia recurată şi sentinţa civilă nr. 434 din 25 aprilie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III a civilă.
Trimite cauza Judecătoriei sector 1 Bucureşti, competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4905/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 484/2005. Civil → |
|---|
